Băsescu: Vă implor, suspendați-mă!

Cel puțin două declarații recente ale acestuia ne îndreptățesc să afirmăm că președintele aflat în funcție pare să provoace o reacție de răspuns a adversarilor săi politici, în acest sens. În prezent, nimic nu-i este mai necesar președintelui decât această suspendare, atât de amintită.

În primul rând, cazul Papici. Președintele Băsescu pune mâna pe telefon și îl sună pe procurorul general Tiberiu Niță, încercând să-i influențeze decizia în cazul numirii altei persoane în locul procurorului Papici, căruia legea actuală îi interzice un al treilea mandat. Odată izbucnit scandalul, președintele recunoaște că l-a sunat în repetate rânduri și pe ministrul Justiției, Robert Cazanciuc, în situații similare. Defensiva președintelui, confruntat cu critici dure pe subiectul imxtiunii în treburile Justiției, este aiuritoare: Traian Băsescu îl provoacă politic pe premierul Ponta, care s-a făcut vinovat de simpla menționare a procurorului Papici într-o emisiune de televiziune.

Dar, până la urmă premierul Ponta nu a făcut nimic atât de ieșit din comun și simpla exprimare a unei opinii, oricât de nepotrivită ar fi la o analiză ulterioară, nu poate fi echivalată cu un decret de demitere din funcție și nici nu poate fi comparabilă cu acțiunea președintelui care a încercat influențarea directă, sunând și timorând un magistrat! Chiar dacă Băsescu conduce ședințele CSM asta nu înseamnă că este șeful Justiției, așa cum dacă poate conduce ședințele Guvernului nu devine automat șef al acestuia.

În al doilea rând, cazul CFR Marfă, în care tot președintele se apucă să facă referiri și să emită speculații demne de un analist politic sau economic, dar în niciun caz acceptabile din punctul de vedere al șefului statului. Și în acest caz, ofensa adusă Constituției și Justiției este evidentă. Parafrazând chiar declarația lui Traian Băsescu, care afirma că orice om care priveşte la modul în care se desfăşoară procesul de privatizare a CFR Marfă poate considera ca mai devreme sau mai târziu acesta va face obiectul unei anchete, putem afirma că orice om din țara asta ar fi îndreptățit la o asemenea speculație, dar nu și președintele.

Acestea nu sunt erori întâmplătoare sau simple coincidențe. Traian Băsescu se află la final de mandat și începutul unei campanii electorale care se anunță cu atât mai dificilă cu cât toți partenerii politici ai președintelui par atinși de virusul incompetenței politice. Singurul care mai are muniție în acea tabără este însuși președintele. Nu numai că nu este suficientă, dar nici pe aceasta nu o poate folosi până nu-și aduce adversarii politici în retorica de conflict atât de familiară, care-i permite lui Traian Băsescu să-și lovească oponenții cu toată puterea și toate mijloacele.

Campania electorală a președintelui pur și simplu nu poate demara în lipsa unei proceduri de suspendare, a cărei declanșare este urmărită prin toate provocările actuale de care face uz acesta.

În lipsa unei retorici conflictuale în viața politică românească, Traian Băsescu ne apare precum rechinul care nu poate respira și moare sufocat dacă nu se poate deplasa.