Confirmarea finală: Iohannis este scutierul lui Traian Băsescu

Pe zi ce trece devine tot mai evident că Iohannis trădează electoratul USL, din cauza înțelegerii cu Traian Băsescu. Sună în contra unei logici electorale elementare din partea unui candidat la prezidențiale. Cum să dai potențialul uriaș al celor 7,4 milioane de români care au dovedit prin mobilizarea din 2012 un resentiment ireversibil față de persoana președintelui pe promisiunea adeziunii anemice, confirmată la europarlamentare, a ultimilor susținători ai acestuia? Decizia lui Iohannis de a se distanța definitiv și ireversibil de tot ce a însemnat USL și a fost împotriva lui Băsescu capătă însă logică dacă o privim din perspectiva faptului că rolul lui Klaus Iohannis urmează să se încheie cât de curând, prin înlocuirea sa la vârf cu Elena Udrea.

Iohannis nu și-a propus să candideze, cu atât mai puțin să câștige alegerile pentru Cotroceni. Rolul său a fost pur decorativ, dedicat în primă instanță anestezierii nemulțumirilor liberalilor care s-au văzut scoși peste noapte din USL, din guvern, din ALDE și din cărțile câștigătoare la europarlamentare. Apoi, desigur, se va confirma în curând, rolul rezervat lui Iohannis a fost acela de lubrifiant politic pentru Elena Udrea. Din rațiuni de personale, Traian Băsescu este decis să bage pe gâtul dreptei anemizate un lider pe care nici măcar propria tabără nu-l susține. Dacă s-ar fi mers pe opțiunea Udrea de la început, blonda președintelui n-ar fi dansat nici măcar o vară. Dovezi nu mai trebuie aduse în acest sens, priviți doar la ambițiile prezidențiale și mai ales la nemulțumirile expuse constant de Predoiu, MRU sau Macovei.

Rolul lui Iohannis se încheie treptat, în aceeași notă de neclaritate și suspiciune în care a și început. Înainte să-i facă loc blondei lui Băsescu, neamțul providențial al liberalilor își mai execută însă și ultima însărcinare subversivă, aceea de cosmetiza cu orice preț imaginea președintelui, exponentul ultim al unui regim mai mult decât urât de populație. Este sinucidere politică să te apuci să-l lauzi pe Traian Băsescu și să condamni referendumul de demitere al acestuia ca neconstituțional, în plină vară, când românii au reînceput să se bucure de concediile în țară și peste hotare pierdute din 2009 prin entuziasmul tembel regimului preocupat să facă temenele absurde în fața unei teorii a austerității care între timp s-a preocupat greșită. Iohannis însă nu este preocupat de acest aspect, căci misiunea lui este punctuală și nu țintește cu adevărat spre Cotroceni. În acest moment ne apare mai mult decât evidentă apropierea lui Iohannis de Băsescu ca o confirmarea faptului că ruperea PNL din USL s-a realizat doar pentru că alianța se opunea cu succes acestuia. Mai mult, putem spune că în acest moment este evident și faptul că participarea lui Iohannis la cursa prezidențială, până la capăt, nu ar deveni o certitudine decât o dată cu retragerea extrem de improbabilă a Elenei Udrea. Două săbii nu încap în teaca lui Traian Băsescu, iar în această ecuație rolul lui Iohannis a fost unul pur decorativ, de mascare a vulnerabilei preferate a președintelui.