Crin Antonescu și Mircea Geoană - de la prieteni la dușmani

Un nou duel al declarațiilor învrăjbește spiritele între social-democrați și liberali. Fostul candidat la președinție al PSD, Mircea Geoană a dezgropat din protocolul USL un detaliu de natură să-i provoace dureri de cap lui Crin Antonescu. Senatorul PSD Mircea Geoană a declarat că liderul PNL riscă să rămână fără sprijinul votanților PSD, din totalul cărora ar fi pierdut deja o treime, situație în care candidatura acestuia va trebui testată în sondaje, conform protocolului amintit.

Aflat la Focșani, Crin Antonescu a replicat vizibil indispus cu o constatare generală, care chipurile nu ar fi legată de Geoană, dar în care a subliniat că ”Ridicolul şi penibilul să aibă o limită”.

Problema reală nu este că cei doi pozau ca prieteni nedespărțiți prin 2009, când efuziunile publice mascau interesul fiecăruia ca Geoană să ajungă președintele României, nu este nici aceea că Geoană încă nu reușește să depășească momentul înfrângerii la limită și nostalgia funcției pierdute. Acestea sunt simple detalii umane, care sunt relevante poate din perspectiva analizării personajelor implicate. Geoană este ridicol când îl critică pe Antonescu pentru lipsa de performanță din timpul interimatului. I s-ar putea replica cu aceeași monedă, în registrul acid, că măcar liberalul a fost până la urmă, fie și doar pentru o perioadă restrânsă, președintele țării. S-ar putea replica de asemenea că în conjunctura aceea dificilă în care a survenit interimatul nici nu se putea face mai mult și liderul liberal bine a făcut că nu s-a apucat să schimbe roțile locomotivei în scurtul răstimp avut la dispoziție. Imaginați-vă doar cum ar fi fost privită România din afară dacă liberalul ajuns președinte interimar ar fi dat dovadă de hărnicia chinezească aptă să-i satisfacă pretențiile lui Geoană. Ca să nu mai vorbim de detaliul subtil că Geoană discută cu lecțiile USL neînvățate. Căci Uniunea cerea conceptual încă de la acea dată nu un președinte ”care să facă”, ci unul ”care să reprezinte”.

Este inutil să detaliem, căci până la urmă, strict uman, ceea ce nu-i poate ierta Geoană lui Antonescu este că acesta din urmă totuși are șanse mai mari decât avut el în 2009 să ajungă la Cotroceni.

Dincolo de aceste accente strict umane, ceea ce i se poate reproșa lui Geoană este că face nerugat de nimeni și deci nemandatat de conducerea partidului o analiză politică publică, în condițiile în care PSD tocmai acest lucru le-a reproșat mereu guralivilor parteneri liberali.

Pe Antonescu îl vedem iar, a câta oară, pierzând avantajul momentului care era de partea lui. Sub nicio formă nu trebuia să intre într-o confruntare verbală, fie aceasta și indirectă și parțială. În loc să-și expună iar dubiile referitoare la susținerea social-democraților în cursa pentru Cotroceni, Antonescu putea să-i atragă simplu atenția premierului Ponta că, iată, există încă indisciplină la nivel declarativ în USL și nu neapărat în tabăra liberală. Dar Antonescu nu-i poate ignora ofensele lui Geoană. Cei doi se aseamănă prea tare iar ambițiile legate de Cotroceni, chiar dacă la viitor pentru unul și la trecut pentru celălalt, îi poziționează inevitabil în confruntare directă în cadrul aceluiași teren de joc. În mod egal și unul și celălalt sunt indivizi ranchiunoși care fug deopotrivă de răspundere și de sarcinile grele... Sau poate, mai știi, este posibil ca Geoană să se iluzioneze că o eventuală ruptură între liberali și social-democrați l-ar putea propulsa din nou pe candidatul de odinioară spre palatul prezidențial? Sună ca o glumă ridicolă, pentru că, în acest caz, Mircea Geoană chiar nu-și mai evaluează deloc șansele. Precum pensionarii de odinioară care se așezau de cu zori la câte o coadă, Geoană s-ar simți în acest caz îndreptățit la fotoliul prezidențial pentru că el a fost primul acolo?