Dacian Cioloş, dezvăluiri despre viaţa personală

Șeful guvernului a dezvăluit că echipa de fotbal pe care o susţine este Dinamo. Ultima carte pe care a citit-o este „Jurnal" de Mircea Eliade, aflându-se la a doua lectură a cărţii. Cioloş a mai spus că a colecţionat timbre, însă a dăruit unui vecin colecţia sa. Tot de la premier am aflat că ascultă muzică simfonică.

„Muzica preferată mai ales cea simfonica, piese de teatru. Ultima piesă de teatru a fost - Singur în noapte. Cartea pe care o citesc acum pe care am reînceput să o citesc este Jurnalul lui Mircea Eliade, mă inspiră mult”, a dezvăluit șeful guvernului.

Citeşte şi: SECRETUL soţiei lui Cioloş a ieşit la iveală

Soţia premierului este o franțuzoaică - Valerie Cioloș Villemin. Fostul comisar european a cunoscut-o în timpul studiilor de Agronomie în Montpellier. Ea este expertă în domeniul agriculturii, domeniul în care soţul său a fost comisar european. Cioloș a povestit cum s-au cunoscut întrun interviu acordat revistei VIP în 2007.

„Pe soția mea, Valerie, am cunoscut-o în Franța, la școală. Am fost colegi un an. Valerie fusese înainte în România, cunoștea țara și ne-a fost foarte ușor să comunicăm. Treptat, relația noastră s-a schimbat, a devenit una puternică și, în 2000, ne-am căsătorit. Am venit în țară. Am tot fost pe drumuri între România, Franța, Bruxelles, și așa a trecut timpul”, spunea Cioloș. „Ne dorim copii, însă, până acum, am fost numai pe drumuri, fiecare în direcții diferite”, spunea el tot atunci.

Într-un interviu pentru „Adevărul” din 2011, bunicul de 90 de ani al lui Dacian Cioloș povestea că a învățat-o pe Valerie să pună ceapă. „Am învățat-o și pe franțuzoaică să pună ceapă”, a declarat acesta.

Cioloș a copilărit în satul bunicilor, la Pericei, în Sălaj, cunoscut pentru culturile de ceapă și pentru „singurul monument” din țară dedicat cepei.

Într-un interviu acordat Revistei ”Sinteza” în prima-vara lui 2014, Cioloș povestea: „Îmi plăcea atât de mult să traiesc acolo, să lucrez cu bunicii la câmp, că pentru mine școala întrerupea vacanțele, nu vacanțele școala. Și n-a existat vacanță pe care să nu mi-o petrec la bunici, la câmp. Acolo mă simțeam eu împăcat”.

Mai multe, pe evz.ro