Dăianu: Nu modelul de creștere este vinovat pentru dezechilibre, ci erorile de politici macroeconomice și calitatea instituți

'Nu modelul de creștere este vinovat pentru dezechilibre în cazul României, ci erori de politici macroeconomice și calitatea (slăbiciunea) instituțiilor. Întrebări pe care le pun economiști din România se înscriu într-un registru larg de preocupări în Europa, care privesc relații în interiorul UE și între aceasta și restul lumii. Costul energiei, crescut mult după invadarea Ucrainei, privește toată economia europeană, iar piața unică a energiei funcționează defectuos. Plasarea în lanțuri de producție și aprovizionare preocupă numeroase economii europene. Dar niciuna, în UE, nu se confruntă cu deficite bugetare și de cont curent atât de mari ca România', arată Daniel Dăianu, în articolul 'Modelul de creștere: trebuie evitată o confuzie', postat pe pagina instituției.

Economistul a explicat, în context, că dezechilibrele macro ale României sunt rezultatul unor politici macroeconomice prost croite, politici fiscal-bugetare imprudente care au condus la deficite bugetare excesive.

'Această afirmație nu ignoră convergența economică intensă înregistrată în ultimele două decenii (cu venit/loc. la paritatea puterii de cumpărare crescând de peste 3 ori în raport cu media din UE). A avut loc însă o dezvoltare dezordonată, cu inegalități mari între regiuni (evoluție poate inevitabilă în condițiile date), cu pierdere masivă de capital uman (prin emigrație, și aceasta inevitabilă, date fiind diferențialele de venituri și de dezvoltare). Iar modelul de creștere economică nu se rezumă la raportul între investiție și economisire', a menționat președintele Consiliului Fiscal.

El susține că nu un model de creștere economică defectuos explică în principal deficitele bugetare mari din ultimul deceniu (în 2024 de peste 9% din PIB, când creșterea PIB a fost sub 1%), ci politici expansioniste și neglijarea necesității acute de a avea venituri fiscale superioare prin combaterea evaziunii fiscale și a optimizărilor fiscale - venituri fiscale, inclusiv contribuții, de 27-28% din PIB, față de media de 40% în UE.

'O economie se poate dezvolta cu deficite rezonabile, cu o datorie publică sustenabilă. La noi s-a dorit arderea etapelor și, în plus, s-au practicat politici populiste. Iar acum ne confruntăm cu nevoia acută de a opera o corecție fiscal-bugetară de amploare, ce are costuri economice și sociale majore. Avem și slăbiciuni instituționale flagrante, corupție extinsă, o problemă mare de încredere a cetățenilor în stat. Este bine că se meditează asupra modelului de creștere, ce să facem în viitor. Dar nu trebuie să așteptăm realizarea unui nou model de creștere/dezvoltare pentru a continua corecția bugetară', a precizat el.

Această corecție este o necesitate absolută pentru a nu pierde controlul asupra datoriei publice.

Potrivit economistului, este greu de crezut că România ar putea deveni o 'Norvegie a Mării Negre' (prin exploatarea de țiței și gaz natural) și să extragă o rentă considerabilă din această exploatare care să alimenteze bugetul public.

'Aceste resurse ne pot însă ajuta în perioada de tranziție, deoarece România are de continuat desprinderea treptată de resurse fosile', consideră el.

Pe de altă parte, chestiunea demografică și îmbătrânirea populației reprezintă o constrângere majoră, ce privește toate statele UE. 'Viitorul economic al României este legat de cel al UE; un alt model de creștere economică este condiționat de politici publice la nivel național și al UE, de investiții publice și private', a susținut președintele Consiliului Fiscal.

Totodată, acesta a subliniat că aderarea la zona euro nu este posibilă atât timp cât România înregistrează deficite mari. 'Nu este suficient să declari că vrei, ci trebuie să poți. Capcana deficitelor mari este mai periculoasă decât capcana venitului mediu', a subliniat Dăianu.

Autorul analizei consideră că discuția privind modelul de dezvoltare nu trebuie să înlesnească o confuzie privind sursa principală a dificultăților macroeconomice ale României. 'Nici nu se poate rezuma la raportul investiție-economisire. În plus, trebuie să considere mediul internațional, cu fragmentare, conflicte comerciale, riscuri pentru stabilitatea sistemului financiar internațional pe fondul unui nou val de dereglementare, al expansiunii actorilor non-bancari și activelor crypto, impactul AI', susține președintele Consiliului Fiscal.

După analize ale Consiliului Fiscal, dacă ajustarea fiscal-bugetară nu ar continua după 2026, datoria publică ar rămâne pe o traiectorie nesustenabilă, depășind 80% din PIB în 2034. Traiectoria ascendentă a datoriei publice este reflectată și în deteriorarea necesarului brut de finanțare (suma dintre 'rostogolirea' datoriei și finanțarea deficitului). Necesarul de finanțare ar urca de la circa 15% din PIB în 2026, la aproximativ 20% din PIB în 2034, sporind substanțial riscurile de refinanțare, consideră autorul.

Potrivit acestuia, măsurile de consolidare adoptate până în prezent atenuează creșterea datoriei publice dar nu sunt suficiente pentru a o stabiliza. 'Există oboseală în societate și nemulțumire după doi ani de înghețare a salariilor bugetarilor și a pensiilor (ce fuseseră totuși crescute mult înainte de 2025). De aceea, consolidarea bugetară ar putea include în 2027 o indexare prudentă a pensiilor, ce ar putea fi realizată în raport cu rata inflației anticipate din acel an - pentru a nu devia traiectoria de control a cheltuielilor publice. Pentru protecția cetățenilor vulnerabili, este bine că se prelungește limitarea adaosului la alimente de bază în 2026. O colectare mult mai bună a veniturilor fiscale ar ușura enorm corecția bugetară în anii ce vin', a mai scris Dăianu.

El susține că o reducere de taxe și impozite în 2027, după cum gândesc unii lideri politici, ar fi o eroare monumentală și ar transmite un semnal deplorabil celor care finanțează România. 'Iar să crezi că se poate compensa o inversare de măsuri fiscale prin privatizări este un raționament eronat; operează efectul de semnal menționat și chestiunea timpului, întrucât privatizări nu se fac bătând din palme', precizează autorul.

Totodată, pierderi de venituri permanente nu pot fi compensate de venituri temporare. Entități de stat de importanță strategică nu trebuie să fie privatizate. Ceea ce nu înseamnă că nu pot avea loc restructurări și ameliorare de guvernanță corporativă, listări parțiale la bursă. În SUA și Europa are loc o revenire a politicilor industriale, care nu ține de ideologie, ci de imperative industriale și de securitate/geopolitică.

'Corecția bugetară poate fi sprijinită mult de absorbția fondurilor europene din PNRR și cele structurale și de coeziune. Programul SAFE poate înlocui parțial PNRR, dar el înseamnă împrumuturi (chiar dacă ieftine). Acest program va stimula economia națională în mod simțitor dacă multe din finanțări vor fi utilizate de industria autohtonă. Este bine că vom intra în OCDE, dar aceasta nu va aduce miracole', a adăugat Dăianu.

În opinia sa, un aspect ce pare subestimat în discuția despre modelul de creștere economică este relația între capitalul autohton și cel internațional.

'România are o economie duală. Și nu este vorba atât de discrepanțe între rural și urban pe multiple planuri (care au favorizat emigrarea), ci de posibilitatea de a practica politici industriale. Dacă admitem că avem nevoie de o politică industrială, trebuie să considerăm cel puțin două aspecte: companii mari, ce domină sectoare economice din România, au strategii internaționale. Altfel spus, este greu să le influențezi deciziile; dacă, de pildă, vor să închidă porțile în România, nu prea ai ce să faci dacă nu ai mijloace (ex: situația șantierului naval din Mangalia sau uzina siderurgică din Galați etc); o politică industrială are nevoie de resurse, iar România este în mare impas din acest punct de vedere, din cauza deficitelor. Și nu putem rămâne cu deficitul bugetar la circa 6% din PIB; trebuie să ne ducem către 3%, să realizăm surplus primar, dat fiind că dobânzile la datoria publică vor depăși curând 3% din PIB. Trebuie, deci, să folosim noul cadru financiar multianual ale UE (2028-2034) pentru deziderate de politică industrială', a subliniat președintele Consiliului Fiscal.

Potrivit acestuia, există și cerințe privind capacitatea de apărare, ce complică ajustarea deficitului bugetar.

'Capitalul autohton trebuie să fie mai viguros, să fie implicat alături de capitalul străin în ramuri și sectoare unde se realizează valoare adăugată mai înaltă; să iasă, dacă pot, și în afara granițelor - așa cum fac firme din Polonia, Ungaria, Cehia. Dar aceasta este o perspectivă nu imediată. Există un număr foarte mare de companii, mai ales mici și mijlocii, care nu sunt bancabile, nu folosesc credit bancar', a adăugat Dăianu.

El consideră că trebuie să fim mult mai preocupați de eficiența investițiilor publice, să avem prioritizare și nu fronturi largi de lucrări pe care nu le putem finanța (cum s-a întâmplat cu PNRR).

Banca de Investiții și Dezvoltare trebuie să promoveze parteneriate public-private, gradul de participare pe piața muncii trebuie să crească și este nevoie de o politică agricolă mai bună, susține sursa citată. El pledează, totodată, pentru relații economice externe mai diversificate, cu parteneri din afara UE.

'În condițiile necesității absolute de consolidare bugetară, bugetul public ar suporta cu mare dificultate cheltuieli militare anuale de 3,5% din PIB (nivelul în 2026 este de cca. 2,3% din PIB), ca să nu mai vorbim de 5% din PIB, chiar dacă într-o perspectivă mai îndepărtată; sunt necesare diminuări de alte cheltuieli publice și crescute venituri fiscale și nefiscale. Bugetul sărac al României alocă nu destul pentru educație, iar banii pentru cercetare și dezvoltare (R&D) sunt aproape nesemnificativi. În aceste condiții, nu prea se poate aspira la ieșirea dintr-o stare de dependență structurală de economiile europene avansate', a precizat președintele Consiliului Fiscal.

Daniel Dăianu a subliniat că textul nu reprezintă în mod necesar opinia Consiliului Fiscal.