Doctoratul lui Antonescu – amânat de lene, nu din prostie

Fără doar şi poate, Crin Antonescu reprezintă un coşmar pentru sfătuitori, mai ales când liderul liberalilor începe să divagheze. Parcă îi şi vezi consilierii, închişi într-o cameră, uitându-se la televizor la declaraţiile liderului liberal şi începând, cu excepţia aviatorului-cosultant-avocat-factotum Niels Schnecker care nu are ce, să-şi smulgă părul din cap de frustrare din cauza ideilor formulate de Antonescu.

Revenind însă la clientul lor, joi, liderul liberal a ieşit pentru prima dată în public pe 2014, ce-i drept, cu o întârziere de câteva zile faţă de ceilalţi actori importanţi din politica românească. Trezindu-se din somnul de peste Sărbători, Crin s-a uitat la colegii de partid şi a început să discute despre câte şi mai câte, de la redefinerea complet inutilă a protocolului USL şi până la obiectivele PNL pentru noul an. Desigur, cam optzeci la sută din ce a spus preşedintele liberal au fost baliverne.

În mod ciudat, din subiectele la care Crin s-a referit a făcut parte şi o istorioară prin intermediul căreia era relatat motivul pentru care liderul liberalilor a renunţat la lucrarea sa de doctorat. Astfel, co-preşedintele USL s-a întors cu ajutorul memoriei la începutul anilor ’90, când îşi punea problema dacă să îşi continue cariera în învăţământ sau să se implice mai tare în politică.

La acel moment, tânărul profesor de istorie care scria o lucrare sub îndrumarea lui Zoe Petre, a devenit deputat. Ceea ce a urmat merită citat pe larg din Crin: "M-am pomenit în faţa deciziei - aşa am perceput eu lucrurile: Fac politică mai departe? Merg cu doctoratul? - eu concepând în 1993 după Hristos ideea că doctoratul nu e o chestiune - şi nu spun cu nicio răutate - nu e o chestiune de palmares, nu e o decoraţie pe care ţi-o dă cineva, e un element de parcurs, de carieră, atunci în principiu când te duci pe o carieră ştiinţifică. Am suspendat acest lucru".

Îmi cer scuze că nu pot reproduce în scris tonul de pseudo-intelectual îngâmfat utilizat de Crin Antonescu în mod obişnuit. Pentru asta trebuie să fac apel la imaginaţia sau la disponibilitatea dumneavoastră de a căuta o înregistrare audio-video a declaraţiei.

Cât despre morala întregii poveşti, iarăşi trebuie să îi dau cuvântul fostului doctorand: "Într-adevăr, numărul nedoctorilor din România e din ce în ce mai mic. Cred că noi am devenit o minoriate. Sunt sigur".

Pentru cei care mai ştiu un pic de politică, este evident că ceea ce Crin Antonescu încearcă să facă este, pentru a nu ştiu câta oară, să îl şicaneze indirect pe Victor Ponta. Despre teza de doctorat a actualului prim-ministru s-a mai discutat, nicio dovadă a presupusului plagiat nefiind concludentă. În schimb, lenea lui Antonescu, care vine la Senat din an în Paşte, este deja proverbială.

Cât despre declaraţiile lui Crin, acestea nu dovedesc decât că liderul liberal nu prea are chef de muncă şi nu activitatea s-a politică l-a surmenat de-a lungul timpului. Sunt perfect de acord cu insinuarea lui Crin conform căreia mulţi politicieni români şi-au obţinut doctoratele în manieră oneroasă, dar există şi alţii care chiar au muncit pentru dreptul de a intra într-o comunitate de elite.