Gigel Stirbu la Cultură – ipocrizia lui Antonescu atinge patalogicul

Cine l-a urmărit pe Crin Antonescu în ultimele luni nu poate să nu constate că liderul liberal a schimbat macazul. Că are o strategie care nu pare să mai aibă legătură cu USL. Deja mulţi comentatori şi analişti o spun direct. Crin Antonescu joacă rolul unui opozant. Mai mult decât atât, după ce a acuzat în repetate rânduri pactul de coabitare instituţională dintre Guvern şi Preşedinte, necesar pentru stabilizarea ţării, acum acelaşi Crin Antonescu se mişcă tot mai coordonat cu Traian Băsescu lăsând impresia că are un acord politic secret cu acesta.

Obiectivul unei asemenea strategii nu este greu de ghicit. Obsesia prezidenţială a lui liderului PNL este principala cauză a mişcărilor sale haotice. Calculul său nu pare deloc complicat în condiţiile în care însuşi crin Antonescu a recunoscut într-o declaraţie publică faptul că vizează atragerea electoratului care mai rezonează la mesajele lui Train Băsescu. Într-o proiecţie mai largă, strategia lui Antonescu vizează reactivarea fostului al Alianţei Dreptate şi Adevăr compus din votanţi liberali şi votanţi democrat-liberali sau ai lui Băsescu. De aceea a atacat subiectul Roşia Montană, de aceea a refuzat să voteze legea minelor, de aceea a fost răzgândit de Traian Băsescu şi propaganda acestuia pe tema modificărilor la Codul Penal.

În aceste condiţii, prin nominalizarea lui Gigel Ştirbu pentru poziţia de ministru al Culturii, Crin Antonescu se plasează într-o dublă ipocrizie. Pe de o parte, joacă tot mai activ rolul de opozant, fără a avea nicio problemă în a nominaliza miniştri în cadrul Guvernului pe care, cel puţin teoretic, ar trebui să îl susţină măcar renunţarea la orice acţiuni care sabotează majoritatea parlamentară. Lui Crin Antonescu se pare că îi plac bucatele guvernamentale, dar nu are nicio problemă să îi înjure pe cei care le produc sau pe cei care l-au aşezat cu generozitate la masă.

Pe de altă parte, acelaşi Crin Antonescu trage o palmă de zile mari inteligenţei electoratului de dreapta pe care ar vrea să îl păcălească prin nominalizarea la Cultură a unui Gigel „incompatibil” cu Cultura. Agramatismele domnului Gigel Ştirbu au făcut deja deliciul presei şi al reţelelor de socializare, totul culminând cu un perdaf de zile mari tras de Andrei Pleşu, un fost ministru al Culturii care scrie în Adevărul următoarele „Dar fiindcă veni vorba de nume şi de oameni, mă gîndesc să reamintesc Partidului Naţional Liberal pe cîţiva dintre predecesorii domnului Gigel-Sorinel Ştirbu, pe care şi-l doresc la cîrma culturii autohtone (la data cînd scriu, nominalizarea nu e confirmată, aşa că mai e loc de surprize). Carevasăzică: Dl. Gigel-Sorinel Ştirbu ar putea sta pe fotoliul pe care l-au ocupat, de-a lungul vremii, următorii: Alexandru Odobescu, Dimitrie Bolintineanu, C.A.Rosetti, Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Conta, Take Ionescu, Spiru Haret, Simion Mehedinţi, Octavian Goga, Alexandru Lapedatu, Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, Radu Rosetti, Ion Petrovici etc. Pînă şi pe vremea lui Petru Groza şi a lui Gheorghiu-Dej, miniştrii au fost Mihai Ralea şi Atanasie Joja.

Nu ştiu care o fi fost reacţia lui Crin Antonescu în momentul în care a citit lista lui Pleşu. Probabil un căscat plictisit. Ştiu însă cu siguranţă că memoria celor enumeraţi în această listă este acum pătată de Gigelul lui Antonescu. Şi mai ştiu că orice calcul electoral şi-o fi făcut domnul Antonescu, în momentul în care echipa sa este formată din personaje caricaturale cocoţate în poziţii de înaltă demnitate care solicită măcar un minim de reputaţie, nu are nicio şansă să atragă nici electoratul USL, nici al defunctei ADA şi nici măcar pe cel al PNL. Un om a cărui ipocrizie atinge patologicul nu va fi niciodată ales de români în funcţia de preşedinte.