Pedeliștilor le pute mândria de a fi român

Deși a avut o evoluție relativ moderată, atât la adresa adversarului tradițional, social-democrat, cât și la adresa adversarului de factură recentă, partidul ”prezidențial” PMP, formațiunea tandemului Vasile Blaga – Cătălin Predoiu a rasolit-o definitiv la final, când miza gestului exagerat era oricum aproape zero: PDL a reușit performanța tristă și compromițătoare să-și pună singur stigmatul anti-românismului în frunte, atunci când a contestat, la BEJ Alba și Sălaj, folosirea sloganelor "Mândri că suntem români" și "România puternică în Europa".

Cum și prin ce dedesubturi un astfel de atac patetic a putut fi argumentat și a fost admis nici nu mai contează, cât timp chiar partidele din arcul dreptei folosesc nestingherite sloganuri asemănătoare. România poate fi amintită fără grețuri de partidul cuplului Udrea-Băsescu sau de fantoșa semi-desființatului PNȚCD, dar nu și pentru alianța formațiunilor conduse de Victor Ponta...

Unde este adevărul? Niciunde, evident. Măsura determinată de PDL, după cum spuneam, are o finalitate ca și o eficiență care tind spre zero. În perspectiva alegerilor de duminică, tot ce au reușit liderii liberal-democrați este să se înfățișeze românilor din toată țara, ca fiind singura formațiune politică căreia îi pute ideea mândriei naționale și a unei Românii puternice în context european. Dincolo de evidenta lipsă de fair-play politic, pentru că sabotează nepermis cursa electorală a adversarilor, semnificatia contestației este revoltătoare: oamenilor lui Băsescu le pute că suntem români și neagă, în mod direct, ideea mândriei că suntem români. Ca partid de origine al lui Băsescu, PDL nu suportă să audă aceste cuvinte și nu suportă că românii își iubesc țara și vor să o vadă apreciată și recunoscută în lume. Evident, nici nu se putea altfel: PDL este partidul care o promovează în continuare în Parlamentul European pe Monica Macovei, fost procuror comunist și al doilea cel mai mare detractor al României la Bruxelles, după Laszlo Tokes.