Se repetă episodul Roşia Montană în cazul descentralizării?

Scena politică a intrat într-un răstimp de acalmie şi aşteptare. Percepţia este binenţeles subiectivă, mai degrabă ne-am obişnuit cu certurile cotidiene. Atenţia presei este focusată pe cele două fronturi - putere şi opoziţie, firesc ar gândi mulţi. Însă, televiziunile sunt concentrate doar pe disensiunile dintre PDL şi FC-PMP sau/şi din interiorul USL şi mai puţin pe disputele dintre guvernanţi şi opoziţie. O pâine bună de mâncat, pe care jurnaliştii o exploatează la maxim cu largul concurs al politicienilor.

Deunăzi, prim-vicepreședintele liberal Klaus Iohannis declara deschis că liberalii nu împărtăşesc demersul Guvernului de a-şi angaja răspunderea pe proiectul de descentralizare. Iohannis consideră că o dezbatere în Parlament este mai potrivită, precizând că “s-a simţit” în grupurile parlamentare nevoia unei discuţii amănunțite pe tema descentralizării. O hotărâre bizară la prima vedere, în fapt o veche meteahnă a liberalilor în raport cu Guvernul condus de Victor Ponta. Nu mai devreme de duminică Crin Antonescu declara tranşant că asumarea unei astfel de legi este obligatorie din perspectiva construcţiei bugetului pentru 2014. Rezultă limpede că avem de-a face cu un nou joc la două capete al liberalilor - se repetă episodul Roşia Montană şi în cazul descentralizării.

Senzaţia de deja vu este puternică, episodul Roşia Montană a fost episodul pilot dintr-un şir lung de controverse iscate de PNL. Un scurt remember al „coeziunii” liberale în raport cu Guvernul USL. Crin Antonescu, 30 august, poza într-un susţinător fervent al reindustrializării României şi milita pentru proiectul aurifer din Apuseni - „Am spus întotdeauna că exploatarea resurselor este binevenită atâta vreme cât este rentabilă sub aspect economic pe perioadă semnificativă, pe perioadă lungă şi câtă vreme se menţine în respectarea condiţiilor de mediu într-o Europa civilizată a secolului în care trăim şi cu exigenţele pe care le avem cu toţii deja ca standard”. Zece zile mai târziu, preşedintele PNL executa o piruetă de 180 de grade - „Cred că proiectul exploatării la Roşia Montană nu poate fi susţinut. Proiectul fie ar trebui retras, ceea ce probabil nu e cazul, de vreme ce Guvernul l-a trimis, fie trebuie respins. Am ajuns la această concluzie nu din motive tehnice, nu pentru că acest proiect nu ar avea şansă de a fi util, ci pentru că există consecinţe şi realităţi majore care în acest moment împiedică aprobarea”. Fără comentarii.

Din prisma PNL, modul consecvent de a face politică se aplică alternativ, după zicala populară - La plăcinte înainte, la război înapoi. Prezenţa la guvernare este benefică doar când vorbim de privilegii, măsurile cu impact care necesită voinţă politică să şi le însuşească social-democraţii. În acest context, încercarea PSD de a reforma instituţiile statutului reprezintă o misiune imposibilă.

Să ne aducem aminte de telenovela Codului Rutier, în care oamenii lui Crin au mers în paşii racului. A fost nevoie ca Victor Ponta să folosească forcepsul pentru a duce la bun sfârşit o Lege necesară traficului haotic din România. În acest caz, liberalii au dovedit că nici măcar între ei nu pot ajunge la un consens. Situația, nu este singura, reliefează că instabilitatea deciziei la nivelul conducerii PNL este cronică.