Băsescu se interesează prin intermediari de soarta noului prieten, Antonescu

De la ”coagulare” grupul popularilor a declarat, după cum ne amintim, cu emfază maximă un conflict electoral cu forțele USL-ului de pe atunci, urmat de o victorie a taberei care a primit ok-ul pentru schisma din PDL de la Băsescu, prin mijlocirea Elenei Udrea. Motivul unei asemenea atitudini oarecum pompieriste nu era doar entuziasmul, chiar mimat, necesar unui partid la început de drum, interesat să atragă rapid adeziuni și electorat. Dacă pentru Traian Băsescu fundația și partidul popularilor a reprezentat un simplu vehicul electoral pentru Elena Băsescu, pentru gureșa Udrea formațiunea forjată pe repede înainte se dorește a fi o trambulină personală în cursa de la Cotroceni... Entuziasmul forțat a fost, deci, cu bătaie mai lungă. Pe undeva însă, popularii au intuit că cel mai greu de trecut va fi hopul europarlamentarelor, dovada acestei conștientizări fiind și schimbul de replici dintre Elena Udrea și Monica Macovei, pe tema succesului/insuccesului la alegerile din 25 mai. Revenind la interviul lui Sebastian Lăzăroiu, constatăm o atitudine destul de depărtată de infantilismul ieșirilor de odinioară, din postura de consilier la Cotroceni. Lăzăroiu amintește cu pesimism și prudență de procentele recent obținute prin subterfugii de la PDL. Adevărul este că întreg PMP este o formațiune improvizată din ce s-a putut subtiliza din tabăra democrat-liberală, de la Fundația gândită ca o combinație între un paravan împotriva legii și o hârtie de muște pentru primarii PDL, până la cei 15 parlamentari dezertori veniți cu Udrea. În discursul lui Lăzăroiu ecuația este astfel mult mai onest expusă, cu o sinceritate aproape dezarmantă. Încleștarea electorală nu este cu forțele reunite sub conducerea lui Victor Ponta, nu pentru că popularii n-ar vrea, dar nu pot. Fortăreața electorală a premierului este un obiectiv de neatins pentru cei care sunt condamnați mai întâi să se canibalizeze politic într-un festin fratricid.

USL a fost de la bun început un pod prea îndepărtat, se subânțelege din cele spuse de Lăzăroiu. Spargerea alianței i-a costat pe oamenii lui Băsescu prea mult și nu a reușit, în esență, decât să înlocuiască în ecuație o necunoascută cu alte două.

Mai constatăm și că, prin vocea omului de încredere, Traian Băsescu se interesează de soarta și intențiile aliatului de conjunctură Crin Antonescu. La cât de mare a fost reevaluarea și simpatia între cei doi politicieni, ne-am fi așteptat ca președintele să-și exprime direct preocupările legate Antonescu. Liderul PNL însă joacă în această piesă rolul maurului care a venit, și-a făcut datoria și acum poate să plece. Lovitura dată prin intermediul său USL nu a reușit nici să omoare determinarea adversarilor politici ai președintelui nici nu a coagulat dreapta, dimpotrivă. Adversarii au ieșit mai întăriți iar în tabăra ”băsiștilor”, prin parașutarea lui Antonescu, s-au amplificat acele ambiții personale care au fost și înainte o piedică majoră în calea unificării dreptei.