Cazul Dragnea şi cazul Vosganian. De ce nu seamănă

Deşi în toiul dezbaterilor publice privind situaţia din justiţie a cazurilor Dragnea şi Vosganian există tentaţia de a se pune semnul egalităţii, în realitate lucrurile stau foarte diferit. Chiar dacă ambii sunt miniştri în actualul Guvern Ponta, asemănările se opresc aici. Regimul juridic aplicabil fiecăruia dintre cei doi este distinct.

Astfel, conform Legii răspunderii ministeriale, art.7, alineatul 1, “intră sub incidenţa prezentei legi faptele săvârşite de membrii Guvernului în exercitiul functiei lor şi care, potrivit legii penale, constituie infracţiuni”.  În cadrul aceluiaşi articol, alienatul 2 prevede că “pentru săvârşirea altor infracţiuni, în afara exercitiului funcţiei lor, membrii Guvernului răspund potrivit dreptului comun”.

Cu alte cuvinte şi pe înţelesul tuturor, Varujan Vosanian este acuzat penal de subminarea economiei naţionale, fapte comise în perioada 2006-2008 pe când liberalul era ministru al Economiei în Guvernul Tăriceanu. De cealaltă parte, faptele pentru care este acuzat Liviu Dragnea nu se referă la mandatul său ca ministru, ci la funcţia politică a social-democratului, aceea de secretar general al PSD şi şef de campanie al partidului în contextul referendumului de suspendare a preşedintelui Băsescu.

În consecinţă, vorbim despre o diferenţă de fond faţă de cazurile altor miniştri trimişi în judecată. În timp ce în cazul lui Varujan Vosganian este aşteptat un vot al Senatului privind încuviinţarea cercetării penale, în cazul lui Liviu Dragnea nu vor urma voturi în Parlament sau o decizie a preşedintelui de discutare a suspendării din funcţie a ministrului Dragnea.

În virtutea acestor date, devine evident că dosarul instrumentat de procurori împotriva lui Liviu Dragnea este unul cu interese şi implicaţii politice. Acuzaţiile aduse liderului PSD au legătură directă cu referendumul privind suspendarea lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României, iar presiunea exercitată asupra lui Liviu Dragnea pare a fi poliţa pe care şeful statului i-o plăteşte social-democratului.

Conform datelor făcute publice de DNA în dosarul Dragnea, faptele care i se impută liderului PSD sunt cel puţin discutabile. Practic, vicepremierul social-democrat este anchetat pentru stimularea participării la vot. Fiindcă aşa-zisa fraudare de care este acuzat în referatul procurorilor nu este altceva decât fapta de stimulare a participării cetăţenilor la referendum. Nu o încurajare prin mijloace ilicite, ci printr-o campanie susţinută de angajare civică a cetăţenilor.

Deşi în iulie 2012 în jur de 88% dintre românii care au participat la referenedum s-au pronunţat în favoarea demiterii, Traian Băsescu a scăpat graţie unui tertip – pragul de prezenţă de 50%+1  necesar validării nu a fost îndeplinit astfel încât preşedintele s-a întors la Cotroceni, în pofida celor 7,4 milioane de români care au votat legitim în favoarea demiterii.

De menţionat, în acelaşi context al celor două referendumuri de suspendare, inconsecvenţele majore ale preşedintelui Băsescu. Astfel, în 2007, şeful statului anunţase că îşi va da demisia în cinci minute, dacă Parlamentul va vota în favoarea suspendării. Legislativul a votat în acest sens, dar Traian Băsescu s-a răzgândit între timp, reununţând la demersul demisiei. În 2012, acelaşi Traian Băsescu i-a încurajat iniţial pe români să meargă la vot (în treacăt fie spus, exact fapta de care este acuzat Liviu
Dragnea), pentru ca la numai câteva zile să se răzgândească şi să le ceară românilor boicotarea referendumului. Cu alte cuvinte, un preşedinte în funcţie, învestit democratic, punea între paranteze tocmai dreptul la vot câştigat de români în decembrie 1989.

Prin urmare, fapta pentru care Liviu Dragnea este acuzat nu are vreo dimensiune guvernamentală, aşa cum este cazul acuzaţiilor care i se aduc la Varujan Vosganian. Deci, acuzaţia formulată la adresa liderului PSD este într-o zonă politică şi nu există niciun motiv pentru care vicepremierul să fie retras din Executiv, chiar dacă miza principală a lui Traian Băsescu este tocmai aceasta..

Decizia recentă de trimitere în judecată a lui Liviu Dragnea în dosarul privind referendumul din 2012 nu schimbă esenţial datele problemei. Este necesară o hotărâre definitivă şi irevocabilă a instanţelor pentru ca vicepremierul să fie înlocuit în cadrul Cabinetului Ponta, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, în cazul lui Relu Fenechiu care a fost remaniat de primul ministru în urma verdictului final al instanţei.

De altfel, preşedintele executiv al PSD a declarat deja că nu ia în calcul să demisioneze din Guvern, pentru că este vorba de acuzaţii nefondate la adresa sa, el menţionând totodată că aceste acuzaţii nu au legătură cu activitatea sa în Executiv.

Cert este însă că decizia de trimitere în judecată a lui Liviu Dragnea, învinuit pentru activitate de campanie electorală asociată cu o infracţiune, creează un precedent extrem de periculos. Nu doar pentru clasa politică, cât mai ales pentru principiile democraţiei care statuează că votul are un caracter fundamental fiind premisa esenţială în asigurarea funcţiei de reprezentare a cetăţenilor.