Cazul SRS – piatră de încercare sau bolovan strivitor pentru Crin Antonescu?

La începutul lunii februarie, într-o ceremonie organizată la Palatul Parlamentului cu prilejul sărbătoririi a doi ani de la înființarea USL, Crin Antonescu observa că USL a devenit  o construcție „trainică şi fără precedent prin anvergură, amploare şi prin calitatea relaţiilor umane pe care am reuşit să le construim”, indicând astfel în mod implicit și unul dintre motivele principale pentru succesul Uniunii: coeziunea.

Drumul pe care l-a parcurs USL în acești doi ani de construcție politică a cărei prăbușire era prevestită încă înainte de semnarea acordului de înființare Parlament ar fi fost imposibil fără menținerea unității între toți actorii săi politici.

Cu toate acestea, în ultima perioadă există anumite voci, și doar anumite voci, venite, culmea, tocmai dinspre PNL, care ies în evidență prin stridența și înverșunarea cu care își atacă colegii de alianță și pun în pericol însuși fundamentul pe care s-a construit USL.  Menținerea acestui fundament ar trebui să reprezinte un obiectiv principal pentru Crin Antonescu, în condițiile în care șansele sale la președinția României sunt nule dacă USL s-ar rupe. Iar un eșec la prezidențiale l-ar scoate din politică definitiv.

Reticența lui Crin Antonescu de a reacționa și a-l sancționa pe Sorin Roșca Stănescu pentru ieșirile virulente repetate la adresa PSD, a lui Victor Ponta sau a lui Valeriu Zgonea poate fi considerată în acest context fie expresia unei tendințe sinucigașe, fie pur și simplu un semn al lipsei de autoritate asupra propriului partid.

Altfel, cum am putea explica faptul că, deși are la dispoziție o prevedere statutară cât se poate de clară în protocolul USL, pe care l-a contrasemnat, care interzice ca un membru al unui partid component să atace celelalte partide, liderul PNL continuă să se facă scut pentru Sorin Roșca Stănescu, încurajându-i astfel comportamentul  belicos?

Și, cum lui Crin Antonescu i se poate reproșa orice, numai lipsă de ambiție politică nu, iar funcția de șef al statului este până la urmă obiectivul suprem pentru orice politician, singura explicație logică pentru puseul de orbire care l-a lovit pe liderul PNL este că nu se simte suficient de puternic pentru a-l pune la punct pe Roșca Stănescu.

Desigur, Crin Antonescu mai are timp să demonstreze contrariul și să arate că e capabil să își țină în frâu propriul partid. Sorin Roșca Stănescu este însă o piatră de încercare cât se poate de serioasă pentru președintele PNL, care s-ar putea transforma într-un bolovan strivitor în drumul său către cea mai înaltă funcție în stat. Fiindcă e greu de crezut că românii ar putea să își dorească în fruntea statului un lider politic slab, care se teme de un personaj precum SRS. Iar atunci când se face că nu vede atacurile la adresa liderilor PSD ale lui Roșca Stănescu, Crin Antonescu ar trebui să se gândească la electoratul Uniunii, care așteaptă de la cei pe care i-a votat să își ducă la îndeplinire angajamentele, în privința atragerii de investiții, a creării de locuri de muncă și a ridicării nivelului de trai. Bălăcăreaala pe la televizor pe subiecte cu totul neimportante, cum este presupusa interceptare a judecătorului Bîrsan, trâmbițează doar conflictul ațâțat de PNL, în dauna USL.