Ce probleme rezolva Legea minelor și de ce România are nevoie de aceasta

Legea urma să actualizeze cadrul legislativ care guvernează exploatarea resurselor subsolului, de o manieră care să maximizeze beneficiile pentru statul român și să ofere garanții sporite pentru respectarea normelor de mediu. Așadar, deși dezbaterea vizavi de proiectul legislativ s-a dus cu preponderență în raport cu proiectul minier dezvoltat de RMGC de la Roșia Montană, legea urma să reglementeze nu doar aurul, ci și exploatarile de cărbuni, de minereuri feroase și neferoase, de metale nobile, minereuri radioactive etc.

Unul dintre principalele avantaje ale proiectului legislativ era acela că el permitea redimensionarea relației dintre statul român și companiile care efectuează asemenea exploatări. Un element deosebit de important în acest sens era că statul își asigura drept de preempțiune asupra producției rezultate în urma respectivelor exploatări. Altfel spus, dacă la un moment dat România avea nevoie de aur, argint, minereuri radioactive sau orice alt fel de resurse, puteam fi siguri că în cazul unei operațiuni de vânzare-cumpărare, la oferte egale, statul român ar fi avut câștig de cauză în fața restului cumpărătorilor interesați.

În plus, legea asigura maximum de transparență în privința contractelor aflate în derulare sau a celor care urmau să fie încheiate. Subiectul era tranșat într-un capitol separat al proiectului de lege, care conținea inclusiv o prevedere prin care erau eliminate clauzele de confidențialitate din respectivele contracte. Ca urmare, nimeni nu s-ar mai fi putut prevala de asemenea clauze pentru a dezinforma sau a ascunde de opinia publică condițiile reale în care se desfășoară exploatarea resurselor subsolului. De asemenea, prin lege se instituia obligația ca publicul să aibă acces nerestricționat inclusiv la informații legate de licențele de exploatare.

În sfârșit, un alt set de prevederi importante din proiectul de lege se referea la protejarea mediului înconjurător. Subiectului i se acordase o atenție sporită, fiind introduse o serie de elemente care obligau companiile să aibă mult mai multă grijă față de respectarea normelor de mediu și protejarea sănătății locuitorilor din zonele învecinate exploatărilor. Astfel, proiectul de lege obliga companiile să utilizeze în exploatare tehnologiile și echipamentele cele mai sigure și mai puțin dăunătoare pentru mediu și om. De asemenea, o altă prevedere statua obligația acordării unei depăgubiri prompte în cazul în care activitățile de explorare sau exploatare ar fi produs daune mediului sau populației.

Chiar dacă proiectul legislativ a fost respins, nevoia României de a-și asigura un cadru legislativ modern, care să permită ca exploatarea resurselor subsolului să se facă în deplină siguranță pentru mediu și cu beneficii maxime pentru stat și comunitățile locale, rămâne. Și este de văzut ce soluție legislativă se va găsi în final pentru satisfacerea acestei nevoi, în acord cu așteptările majorității cetățenilor României, care susține exploatarea resurselor și nu cu solicitările unei minorități gălăgioase, care ar dori închiderea minelor.