Ce speră Băsescu de la cazul Hayssam?

Numai cei mai cinici dintre noi au rămas neimpresionaţi de spectacolul media care s-a desfăşurat neîncetat pe televiziunile de ştiri în primăvara anului 2005.

Deznodământul avea să vină după aproximativ două luni de captivitate pentru jurnaliştii români şi ghidul lor în Irak Mohammad Munaf, când pe aeroportul Otopeni preşedintele i-a aşteptat triumfal pe concetăţenii noştri. Acest moment este fără îndoială apogeul de popularitate al preşedintelui Băsescu. După un an de mandat Băsescu a reuşit să urce pe culmile aprecierii populare din România. Imaginea de erou, care a reuşit să coordoneze o celulă de criză care a dat rezultate neaşteptat de bune. Informaţiile oficiale au fost destul de zgârcite ceea ce a lăsat foarte mult loc de interpretare în media. Cine au fost răpitorii, ce urmăreau aceştia şi bineînţeles care este implicarea lui Omar Hayssam au fost doar câteva dintre întrebările pe care publicul şi analiştii români le-au avut pe buze.

Criza a continuat cu demersurile statului de reţinere, judecare şi condamnare a sirianului Hayssam. Imaginea de salvator a lui Băsescu a rămas întipărită în mintea românilor şi detaliile birocratice legate de Hayssam au fost puse pe planul 2. Evadarea misterioasă a lui Hayssam a ridicat multe versiuni ale teoriei conspiraţiei dar faptul că jurnaliştii români erau salvaţi a rămas cel mai important lucru din acele momente.

Peste 8 ani, ne aflăm în faţa unui tablou cu totul diferit pentru Băsescu. Preşedintele este cu spatele la zid de 3 ani încoace. Popularitatea sa a scăzut dramatic, suportul politic la fel şi imaginea sa ca lider pe plan extern este puternic provocată de tânărul premier Ponta care la rândul lui susţine veritabile turnee externe cu rezultate foarte bune.

Aducerea lui Hayssam în ţară îl face pe bătrânul nostru preşedinte să retrăiască momentele din 2005 când beneficia de imaginea eroică de preşedinte activ şi „jucător”. Băsescu, devine evident că încearcă şi acum să fie văzut ca deţinătorul informaţiilor şi al puterii. Încearcă să pună într-o poziţie de inferioritate premierul şi guvernul USL şi se foloseşte de tot ce are la dispoziţie pentru a face asta.

Prestaţia de ieri a preşedintelui a avut câteva obiective clare. În primul rând să se plaseze, aşa cum am spus ca unicul deţinător al informaţiilor valide despre cazul Hayssam, lăsându-l în „offside” pe premier. În cel de-al doilea rând preşedintele Băsescu a vrut să lanseze o temă pe care media şi opinia publică să o rumege timp de câteva zile, şi se pare că a funcţionat. Toată lumea vrea să ştie ce operaţiune a desfăşurat România în Orientul Mijlociu. Americanii când l-au eliminat pe Osama bin Laden, în nici două luni de la eveniment au scos filme documentare şi artistice cu subiectul. Noi, în antiteză nu putem să spunem cum am prins un bătrân „terorist” şi lansăm tot felul de teorii care vin să umple lacunele informaţionale.

Băsescu nu s-a oprit aici. A şi lansăm tot felul de teorii care vin să umple lacunele informaţionale.

Băsescu nu s-a oprit aici. A sugerat ca Omar Hayssam să colaboreze cu instituţiile justiţiei din România pentru că este deja bătrân şi peste 25 de ani de închisoare pentru un om ca el este cam mult. Cu alte cuvinte preşedintele îi transmite personal lui Hayssam să toarne tot ce are de turnat că poate scapă mai ieftin. Trecând peste faptul că este ridicol să ai un preşedinte de republică care încearcă să negocieze cu un deţinut devine relativ uşor de observat că Băsescu vrea să introducă în dezbatere o altă temă, cine sunt cei care nu vor dormi liniştiţi că a venit Hayssam în ţară? Aici este o altă temă pe care preşedintele o aşteaptă de la Hayssam.

Temele sunt mai puţin importante, important este însă obiectivul preşedintelui. Dacă am învăţat ceva în ultimii ani este că dacă vrei să ştii ce vrea Băsescu, urmăreşti B1 TV. Ieri, de dimineaţă până seara B1 a repetat obsesiv mesajul că Omar Hayssam a fost membru PSD şi apropiat al lui Iliescu şi Năstase.

Se pare că Băsescu are în plan o ofensivă împotriva PSD-ului şi îl foloseşte pe sirian exact pentru acest scop. Mesajele preşedintelui au fost pe alocuri puerile. Să spui că România a derulat o acţiune neautorizată pe teritoriul altui stat echivalează serios cu jocul cu focul. De asemenea să negociezi practic cu un condamnat şi un deţinut în conferinţă de presă este cel puţin ciudat din poziţia de preşedinte, lipsit de tact.

Ce a reuşit Băsescu cu abordarea cazului Hayssam? Simplu, să deturneze agenda publică pe următoarele zile, dacă nu săptămâni, să se auto-plaseze în poziţia preferată de preşedinte „jucător” ale cărui opinii şi acţiuni contează şi în cele din urmă să îl lovească pe Ponta şi PSD-ul. De ce acum? Pentru că mesajele pozitive care privesc economia au început să iasă la iveală. De ce să discutăm despre performanţele economice ale României când putem să discutăm despre Omar Hayssam şi Băsescu. De ce să discutăm despre faptul că România ar putea avea a treia cea mai mare creştere economică din UE, când putem să dezbatem la nesfârşit despre cine şi cum l-a încolţit pe Hayssam, despre cine l-a ajutat să fugă şi despre alte subiecte vechi de 8 ani.

Este interesant faptul că preşedintele şi-a păstrat un fond de subiecte pe care să le dezvolte şi opinia publică să-i aştepte cuminte mesajele. Un alt subiect care aparţine preşedintelui este nominalizarea lui Silaghi la transporturi. Toată lumea aşteaptă să vadă deznodământul. Când se pare că nu mai este important în sfera publică Băsescu mai trimite spre reexaminare o lege, mai iniţiază un referendum, mai amână câte o decizie în aşa fel încât să ocupe un loc privilegiat pe agenda publică.

În linii mari, cam aşa s-ar descrie aşteptările lui Băsescu de la cazul Hayssam. Este un caz care îi oferă atenţie preşedintelui din partea publicului, este un caz care reactivează multe active pozitive ale imaginii prezidenţiale de la începutul primului mandat şi îl pune într-o poziţie de decizie, lucru care odată cu guvernarea USL nu s-a mai petrecut foarte des.