Incredibil! Ce IMPACT are culoarea violet asupra alimentelor

Ambalajul de sticlă păstrează vitaminele, protejează gustul iniţial, efervescenţa, prospeţimea, este o barieră naturală împotriva bacteriilor şi previne deteriorarea conţinutului ce s-ar putea datora schimbărilor de temperatură. Sticla de culoare verde şi maro protejează împotriva radiaţiilor ultraviolete, conform Financiarul.

În plus, sticla nu se descompune în compuşi toxici, se curăţă şi se sterilizează uşor. Ambalajul din sticlă nu reacţionează cu alimentele şi băuturile pe care le protejează şi nu produce nicio influenţă chimică asupra acestora.

Ştiinţa a împins şi mai departe beneficiile acestui tip de recipient, prin inovarea de către firma olandeză MIRON MIRON Violetglass B.V. a unui tip special de sticlă violet care protejează inclusiv calităţile bioenergetice ale alimentelor. Inovaţia a fost posibilă datorită unei ştiinţe numită „Biofotonică”, definită ca atare relativ recent, însă cu rădăcini în studii ştiinţifice care datează de la începutul secolului trecut.

Biofotonica – energia vitală a luminii

Termenul de „biofotonică” provine din cuvintele greceşti „bios” – viaţă şi ”phos” – lumină. Ramura ştiinţifică definită de el răspunde la provocări de natură medicală şi umană prin utilizarea luminii, folosind metode ce ţin de microscopie, spectroscopie şi utilizarea laserului pentru a explica procesele biologice la nivel celular.

Principalul scop al cercetării biofotonice este aplicarea caracteristicilor luminii în industria alimentară, farmaceutică, în biotehnologie şi medicină.

La baza sa stă conceptul de „biofotoni”, aşa-numita „lumină din celule”. În 1983, doi cercetători – Walter Nagl (expert în biologie celulară) şi Fritz Popp (expert în biofizică) – au produs un model electromagnetic de diferenţiere celulară bazat pe teoria conform căreia celulele emit o radiaţie luminoasă foarte slabă, demonstrată încă din anii 1950 de italianul Colli.

Conceptul a fost coroborat de către faimosul fizician austriac Erwin Schrödinger cu un alt experiment, datând din anii 1920, când Alexander G. Gurwitch a descoperit că celulele de ceapă ar putea emite o radiaţie luminoasă infinitesimală la divizare şi a postulat că organismele vii comunică prin intermediul luminii.

Pe baza cercetărilor anterioare, Schrödinger (deţinător al premiului Nobel şi o importantă personalitate a fizicii cuantice) a ajuns la concluzia că un organism viu îşi poate conserva un nivel ridicat de organziare celulară deoarece „preia ordine” din mediul înconjurător, în principal din lumina solară.

Acest postulat, alături de teoria fizicianului Herbert Fröhlich, potrivit căreia un sistem viu emite o „radiaţie biologică de tip laser” de intensitate constantă şi cu un nivel ridicat de ordonare, i-a condus pe germanul Popp, japonezul Inaba şi australianul Quickenden la demonstrarea justeţii acestei teorii.

Fritz-Albert Popp a denumit elementele ce compun această radiaţie celulară „biofotoni” şi a dovedit că lumină ultra-slabă emisă de celule conţine informaţii despre starea organismului şi procesele sale interne.

De asemenea, iarăşi este foarte cunoscută influenţa luminii asupra proprietăţilor alimentelor. Acesta este şi motivul pentru care, înainte de apariţia omniprezentelor PET-uri, unele lichide alimentare (ulei, bere, vin etc.) se vindeau în sticle colorate, nu incolore. Cei mai în vârstă îşi amintesc, de exemplu, berea şi uleiul vândute în sticle verzi sau brune, tocmai pentru a filtra acele componente ale luminii albe care puteau altera conţinutul.

Citeşte pe larg aici.