Iohannis trage deja, cu discreție, scaunul de sub Antonescu

Că lui Crin Antonescu nu-i va fi ușor cu aceștia, v-o dăm în scris, aici pe obiectiv.info, încă de pe acum.

Conviețuirea în acest menage a trois politic va fi un calvar în primul rând pentru că sângele apă nu se face și, parafând noi înțelegeri, Crin Antonescu nu se va schimba, ci va rămâne același partener incomod de dialog, cu hachițe, gărgăuni, perioade de absențe nemotivate și orgolii imprevizibile.

Partener mai comod și mai îngăduitor ca Victor Ponta nu va găsi prea curând. Liderul PSD a îmbătrânit literalmente zece ani din 2012 și până în prezent. La conflictul politic fără menajamente, în care a fost lovit și calomniat cum Antonescu n-a fost nici pe departe, s-au mai adăugat pe rând coabitarea impusă cu Băsescu, criticile cât se poate de neprietenești ale partenerilor de guvernare și alianță, care dacă mai țineți minte, doreau cu orice preț escaladarea unui conflict cu Băsescu exact în perioada în care propaganda acestuia exact asta specula, pe plan extern, dar și lupta anevoioasă cu o economie pusă de Boc la pământ, ciuruită de lipsuri, plină de datorii și arierate, veritabile bombe cu ceas rămase în urma regimului Băsescu.

Că Antonescu nu i-a fost adeseori de niciun ajutor lui Ponta, nici nu mai e nevoie să mai amintim. Măcar să-și fi văzut de cursa lui pentru prezidențiale... Dar Antonescu a făcut ca trenul în gară, ori de câte ori a avut ocazia, răzgândelile și trădările sale fiind pe cât de numeroase pe atât de păguboase pentru ergonomia alianței politice în care Ponta și PSD au dus mereu greul. Atitudinea lui Antonescu față de Ponta și USL, într-un an întreg, este cel mai bine descrisă de informațiile scăpate pe surse de la ultimul BPN al PNL. Antonescu a tunat și a fulgerat, desființând acei miniștrii liberali care nu și-au făcut decât datoria în guvern, o parte din reușita creșterii economice fiind și meritul acestora. În loc să-i felicite, Antonescu le-a reproșat pe față că ”s-au dat cu Ponta” și au devenit oamenii acestuia. Cu alte cuvinte, în mintea lui Antonescu roasă de gărgăunii ambiției, miniștrii liberali au fost puși în guvern nu pentru a-și face datoria principial față de USL și cetățenii României, ci ca să-l saboteze pe Victor Ponta. Pentru că nu au înțeles că subordonarea lor era în mod subversiv una dublă, ca și cum guvernul USL ar fi avut doi premieri, unul în Palatul Victoriei și celălalt în sediul PNL, miniștrii ”trădători” au plătit cu demisiile solicitate samavolnic de Antonescu.

Imaginați-vă că echivalentul acestei atitudini ar fi fost ca PSD să-l propulseze pe Antonescu la Cotroceni, dar să-i jaloneze poziția cu un set întreg de consilieri puși să-l spioneze și să-l saboteze permanent.

Cu Traian Băsescu, Antonescu nu va avea decât un viitor scurt și confuz, care se va sfârși abrupt, cât ar da Elena Udrea un telefon prin care să-i ceară președintelui încă o dovadă de atașament și sprijin politic. Că Elena Udrea își ascute deja instrumentarul destinat șoriciului liberal, stau dovadă recentele critici ale acesteia, făcute de la tribuna PMP. Udrea știe că trebuie să recupereze cât mai curând terenul pierdut cât a fost nevoită să-i țină isonul conjunctural lui Băsescu și să promită cu jumătate de gură sprijin electoral pentru Antonescu în turul doi al alegerilor prezidențiale. Udrea are însă cu totul alte planuri și ambiții mult mai mari, altfel nu s-ar fi complicat cu acel cor de lăudători pe 15 voci traseiste, al PMP. Pentru Antonescu, ale cărui temeri paranoice legate de prezidențiale nu s-au liniștit nici măcar în urma angajamentului scris al social-democraților, formațiunea minusculă și ambițiile uriașe ale Elenei Udrea vor fi o permanentă sursă de angoasă, până când va ceda nervos.

Nici cu recentul aliat obținut în persoana primarului Klaus Iohannis nu-i putem da vești mai bune de atât. Siguranța vecină cu îngâmfarea și rapiditatea cu care Iohannis a confiscat deja orice drept la opinie în PNL sunt alarmante. Klaus Iohannis știe ce vrea și nu se sfiește să vorbească în numele partidului, fără să fie mandatat măcar formal de colegii săi. În persoana primarului de Sibiu, Antonescu, care este moleșit și cu garda lăsată după ani de opoziție convenabilă din partea lui Tăriceanu și Chiliman, va avea un adversar redutabil. Agenda politică a lui Klaus Iohannis s-a suprapus până în acest moment cu cea a lui Antonescu, dar în politică orice progres este o formă de paricid și nu-l vedem bine pe liderul liberal în fața meticulozității neamțului când interesele lor se vor ciocni. O mică mostră de ambiție și arivism Iohannis a început deja să-i dea lui Antonescu: chiar dacă subliniează că nu-i convenabil pentru PNL să ajungă în opoziție, toate acțiunile sale converg în acest sens. Pentru Klaus Iohannis un PNL ajuns în situație limită și ieșit de la guvernare ar putea însemna biletul câștigător nu numai pentru postura de lider menit să scoată partidul din criză, ci chiar mai mult decât atât. Este posibil să ajungă Crin Antonescu agentul electoral al propriului său vicepremier, importat cu mare pompă tocmai de la Sibiu? Vom vedea cât de curând...