La ce manevre a apelat MONICA IACOB RIDZI ca să scape de PUŞCĂRIE: Viaţa îmi atârnă de un fir de aţă

| 16 feb, 16:59

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat luni decizia definitivă în dosarul fostului ministru al Tineretului şi Sportului Monica Iacob Ridzi, în care este acuzată, alături de alte 11 persoane, de abuz în serviciu în legătură cu manifestările organizate în 2009 de Ziua Tineretului. Completul de cinci judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a condamnat-o pe Ridzi la cinci ani de închisoare cu executare.

Ridzi condamnată. Cu o zi înainte de sentinţa finală, Monica Iacob Ridzi a postat pe blogul personal un text lacrimogen prin care îşi justifică nevinovăţia. Expunerea începea cu prezentarea situaţiei bunicilor săi paterni, cetăţeni români de origine germană, care au fost deportaţi în Uniunea Sovietică, în ianuarie 1945. "Printre cei deportaţi au fost şi bunicii mei. Tatăl meu avea atunci un an şi cinci luni, exact cât are fetiţa mea în acest moment…Începuse să rostească primele cuvinte şi era un copil vesel. A rămas plângând acasă cu bunica lui”, scrie Monica Iacob Ridzi.

Apoi a vorbit despre ceea ce s-a întâmplat cu bunica sa la întoarcerea din lagăr, când nu a mai fost recunoscută de fiul său - tatăl fostului ministru -, dar şi despre faptul că aceasta s-a recăsătorit, crezând că soţul său a murit în Uniunea Sovietică, câţiva ani mai târziu dovedindu-se că acesta era însă în viaţă.

Citeşte şi: Monica Iacob Ridzi, CONDAMNATĂ la 5 ani de închisoare cu executare

Monica Iacob Ridzi povesteşte în continuare despre tatăl său, despre boala acestuia şi despre decesul la vârsta de 59 de ani, precizând că, în urma acestei experienţe, a înţeles încă o dată ”că există valori mult mai importante decât cele financiare, că cea mai importantă este sănătatea” şi că oamenii nu se pot împotrivi sorţii.

Ea continuă, punând sub semnul naivităţii multe din lucrurile care i s-au întâmplat. Astfel, ea vorbeşte despre viaţa alături de soţul său, la Petroşani, ”într-un modest apartament cu trei camere”, susţinând că amândoi au decis să se implice în politică în speranţa că vor putea schimba ceva în această ţară.

”Mi-am dorit să nu mai moară oameni nevinovaţi prin spitale şi să dăm o şansă Văii Jiului. Am crezut că toţi sunt corecţi şi cu frică de Dumnezeu, ca mine. Am fost naivă, recunosc. Am plătit politic şi personal pentru naivitatea mea de a fi crezut prea mult în oameni. Am înţeles preţul pe care credulitatea mea l-a impus într-o lume mai mult mercantilă şi mai puţin cu suflet”, scrie Ridzi.

Aceasta a povestit mai apoi despre preluarea mandatului de ministru al Tineretului şi Sportului, în decembrie 2008, menţionând că atunci ”a avut o strângere de inimă”, însă a fost convinsă să accepte această funcţie de colegii din partid.

”Argumentele colegilor din partid au fost puternice: ai demisionat din Parlamentul European, ai candidat şi ai fost aleasă cu un număr foarte mare de voturi în Parlamentul României, nu poţi să refuzi… Am acceptat. Când am aflat că eram de fapt al 13- lea ministru al sportului am avut o strângere de inimă…dar recunosc, nu bănuiam nicio secundă în acel moment că într-un minister salariaţii pot face ce vor, peste capul ministrului”, mai arată Ridzi.

Ea prezintă de asemenea şi probe din dosarul în care este acuzată de abuz în serviciu, spunând că a fost condamnată de instanţă pentru că ar fi plătit ”nişte bani către două firme, deşi, conform probelor din dosar, banii au fost plătiţi la «ordinul» directorului general economic din minister, Paul Diaconu”, împotriva voinţei sale.

Ea precizează că a dovedit în instanţă că la momentul efectuării plăţilor, 11 mai 2009, nu se afla în ţară, fiind la Bruxelles, astfel încât nu avea cum să semneze ordonanţările de plată.

”În 12 mai 2009, când mi-au fost prezentate spre semnare ordonanţările de plată, am refuzat semnarea lor, solicitând tot atunci efectuarea unui raport de control. În acel moment nimeni nu mi-a comunicat faptul că plata se făcuse în 11 mai 2009, în absenţa semnăturilor mele. Am ataşat documente doveditoare la dosar. Judecătorii fondului nu le-au văzut”, mai scrie ea pe blog.

Fostul ministru scrie şi despre problemele sale de sănătate, care s-au acutizat în ultimii şase ani ca urmare a procesului în care este judecată. ”Din păcate aceşti ultimi şase ani din viaţă şi-au pus amprenta definitiv asupra vieţii şi familiei mele. Sunt şase ani în care bolile pe care le aveam s-au agravat şi au apărut şi altele noi. Sunt şase ani în care am alergat între spitale, avocaţi, experţi, instanţă şi iar spitale…”, mai arată Monica Iacob Ridzi, care susţine că de această situaţie au fost afectaţi şi copiii săi.

În final, ea îşi exprimă speranţa că aceia care vor decide soarta sa ”vor vedea şi vor cântări mai mult decât instanţa de fond probele aflate la dosar” şi încheie susţinând că ”altarul de sacrificu are nevoie de al 13-lea ministru”.

Citeşte şi: Monica Iacob Ridzi în faţa Curţii Supreme: Vina aparţine exclusiv angajaților din subordine

 

”Mi-aş dori ca nu aspectele medicale să primeze în decizia instanţei, ci probele din dosar, care dovedesc nevinovăţia mea, dar am depus şi rapoartele medicale instanţei pentru a dovedi că, din păcate, situaţia mea medicală este foarte gravă”, scrie Ridzi.

O sursă contactată de Cancan.ro susţine că Monica Ridzi a sperat până în ultima clipă ca va scăpa. "Se lupta de cinci ani cu o formă de leucemie. Şi-a petrecut mai mult timp în spitale decât acasă. A încercat în tot acest timp să îşi îndeplinească şi atribuţiile de mamă. Ea a depus la dosar o scrisoare medicală de la o clinică din Viena, unde se tratează de o lungă perioadă de timp, Acolo este specificat faptul că Monica Iacob Riszi trebuie să facă tratament la clinică în fiecare lună şi că viaţa ei atârnă de un fir de aţă. Nimeni nu ştie cât mai are de trăit, nici măcar medicii. Ba îi spun că starea ei începe să se amelioreze, iar după câteva luni, analizele ies din nou foarte prost", a declarat un apropiat al Monicai Iacob Ridzi, pentru CANCAN.ro.

În afară de problemele medicale ale fostului ministru, familia Ridzi s-a confruntat şi cu o situaţie delicată în care s-a aflat unul din copii. Mai exact, pe când avea numai câteva luni, părinţii băiatului au observat că nu îşi poate mişca mâna şi piciorul drept. L-au dus imediat la medic, iar de atunci au urmat sute de ore de recuperare la spital. Mai exact kinetoterapie şi osteopatie, dar şi un tratament pentru oxigenarea creierului.

loading...

Ştirile orei

ECONOMICA.NET

STIRIDESPORT.RO

ROMANIATV.NET

0 Comentarii
Adauga un comentariu nou
COMENTARIU NOU
Login
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.

ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ