Opris de la STS stie doar sa asculte nu si sa vorbeasca?

Între timp tot în mormânt au ajuns două nefericite victime care au avut norocul incredibil să supraviețuiască unei catastrofe aviatice dar și ghinionul funest de a se prăbuși în România, singura țară de pe acest continent, credem noi, unde este posibil să stai peste o oră în convorbire cu autoritățile, pe linia de urgență 112, dar un ”serviciu de informații” ca STS să nu fie în stare să te localizeze. Un lucru este clar, nu doar Opriș poartă răspunderea. Dar ceilalți s-au scos, eventual renunțând cu demnitate la funcțiile deținute, sau chiar șutuiți la realitate, precum ministrul Radu Stroe. Când acești responsabili pentru gestionarea execrabilă a unei operațiuni de salvare și-au pierdut funcțiile, situația putea fi cel mai bine descrisă de cel puțin unul din adjectivele următoare: dureroasă,întristătoare, jenantă. Marcel Opriș a refuzat deopotrivă să comenteze dar și să-și asume răspunderea cu demnitatea impusă de situația care între timp a degenerat la alte adjective: revoltătoare, scandaloasă, impardonabilă.

În același timp, președintele Traian Băsescu, ermetic, acoperă această situație fără precedent. Președintele ignoră la modul revoltător solicitarea de convocare a CSAT pe acest caz, semnată deja de premier și șase miniștri. În România, după STS a venit și rândul CSAT să nu funcționeze așa cum este prevăzut de Lege.

Am fi vrut să-l putem compara pe Opriș cu alt ”specialist de casă” băsist, celebrul urmărit penal Lucian Duță de la CNAS, pentru care Băsescu a stat la fel, paravan în fața Legii. Din fericire pentru noi toți, din cauza lui Duță n-au murit inocenți, doar statul fiind păgubit financiar.

Pentru Marcel Opriș, generalul cocoțat în fruntea unui serviciu impotent când vine vorba să-și facă datoria, situația rămâne din nefericire unică și cu atât mai inadmisibilă. În condițiile în care Legea spune clar că serviciului ”condus” de acesta i-ar fi revenit datoria exclusivă de a localiza un apel telefonic făcut la 112, domnia sa cât și protectorul de la Cotroceni păstrează o tăcere adâncă și lipsită de demnitate. Faptul că toți ceilalți au plătit pentru partea lor de greșeală nu poate decât să scoată și mai mult în evidență lipsa de onoare a unui ofițer român. Din cauza acestei lașități inexplicabile, care îl împiedică să se apere dar și să-și asume răspunderea, Marcel Opriș apare gol și năpăstuit, expus batjocurii opiniei publice.

Poporul, în înțelepciunea lui, a preluat din zbor gluma amară care spunea în acele zile cumplite că victimele au făcut o greșeală de neiertat când au cerut ajutor la 112 în loc să amenințe cu bombe președinția. Dacă în loc de ajutor, acei medici căzuți la datorie ar fi amenințat prietenul generalului de la Palat, ar fi fost găsiți, mai mult ca sigur, de urgență.

Onoarea pierdută de Marcel Opriș le revine lor, victimelor care și-au pus viețile în primejdie pentru o țară în care e mai ușor să-l interceptezi pe Băsescu făcând biznis cu Blejnar, decât să localizezi un avion prăbușit...