Pentru România, valul de ură trebuie stopat

Alegerile de duminică au surprins nu doar prin rezultatul votului în urma căruia Klaus Iohannis va fi președintele României pentru următorii cinci ani. Dincolo de emoția creată în jurul candidatului ACL și care a fost un factor care a contat substanțial, nu pot fi trecute cu vederea raportările vindicative și valurile de ură după ziua de 16 noiembrie.

Așa se face că o mare parte a presei, analiști și comentatori pretins imparțiali, lideri politici sau reprezentanți ai societății civile nu se limitează în a evalua victoria lui Klaus Iohannis, ci mută discuția în aceeași zonă a conflictualului. Prin urmare, demonizarea adversarului continuă, eventual până la anihiliarea lui completă, chiar și după ce Victor Ponta și-a recunoscut fair-play înfrângerea, ceea ce ne arată cât de mult are de învățat societatea românească în privința raportării față de o competiție electorală în care s-a pus prea mult accent pe patos și prea puțin pe rațiune.

Ce ne arată, de fapt, poziționările isterice și pline de ură de care avem parte în aceste zile? Că România a rămas închistată în modelul conflictual de a face politică propus de Traian Băsescu. Iar vestea și mai tristă este aceea că ne va lua probabil încă mulți ani să scăpăm de fantoma conflictualului Traian Băsescu, mai ales că, așa cum se prezintă lucrurile după alegerea lui Klaus Iohannis, nu par a exista premise pentru o normalizare a relațiilor într-o societate foarte polarizată precum cea românească.

Iar semnalul în direcția încetării abordărilor pline de venin trebuie dat de nou președinte ales. Klaus Iohannis are datoria să conștientizeze că victoria sa în alegeri nu a venit ca urmare a unui proiect de țară măreț. Nu vorbim despre un vot rațional, ci despre un vot care a sancționat mai degrabă impactul emoțional generat de situația din diaspora. Situație pe care, dacă ar fi să o analizăm la rece, nici măcar nu poate fi imputabilă Executivului, din moment de vorbim despre o creștere substanțială a prezenței la urne, de peste trei ori mai mare decât în primul tur de scrutin.

Adevăratul aluat din care este plămădit Klaus Iohannis se va vedea tocmai în aceste zile, când societatea este divizată, când unii clamează victoria totală. Fiindcă președintele nou ales are responsabilitate de a fi președintele tururor românilor, indiferent de status social, de mediu de rezidență, de vârstă, de sex, de ocupație. Iar din această perspectivă, sloganul utilizat de Victor Ponta în campanie este mai actual ca oricând – România are nevoie de un președinte care unește, de un președinte care să elimine barierele artificial create în ultimii 10 ani de un președinte care a înțeles să ostilizeze categorii sociale unele împotriva altora.

Nimeni nu contestă rezultatul votului. Însă diferența artitmetică între voturile obținute de Klaus Iohannis și Victor Ponta este de aproximativ un milion de voturi în favoarea celui ales președinte al României. Ceea ce înseamnă că cei peste cinci milioane de votanți ai lui Victor Ponta trebuie să fie în egală măsură reprezenați de președinte. Fără ură, fără patos și fără orgolii greșit înțelese.