Ce știe Opriș despre Băsescu și nu știm noi?

Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea declară că proiectul de lege privind trecerea STS în subordinea Ministerului de Interne este în linie dreaptă, la grupurile parlamentare ale USL, pentru strângerea semnăturilor necesare, urmând să fie depus imediat la Camera Deputaţilor.

Valeriu Zgonea a menționat de asemenea că pentru acest proiect de lege nu este nevoie de avizul

CSAT, fiind iniţiativă parlamentară, necesită doar aviz de la Guvern şi de la Consiliul Legislativ.

Motivul acestei evidente confruntări este refuzul lui Traian Băsescu cu privire la asumarea răspunderii lui Marcel Opriș pentru incapacitatea STS de a localiza apelul telefonic la linia de urgență 112, făcut de una din victimele catastrofei aviatice din Apuseni. Confruntat cu criticile din ace în ce mai acide ale adversarilor politicii dar și din partea presei și a societății civile, Traian Băsescu a devenit avocatul înverșunat al generalului Opriș, declarând referitor la demisia acestuia, solicitată de premierul Ponta că nu-și poate bate joc de cariera acestui militar.

Un astfel de conflict are un precedent în 2012, cazul Institului Cultural Român, condus la acea vreme de H.R.Patapievici și subordonat direct doar președintelui Băsescu. Critici similare au fost lansate și la acea dată, dezvăluirile făcute în mass media atrăgând atenția nu numai asupra deconturilor uriașe ale conducerii ICR dar și asupra faptului că instituția a fost transformată într-o veritabilă mașină de propagandă politică, raporturile financiare și de activitate ale acesteia fiind aprobate doar de președintele Băsescu, în condițiile unui buget anual de peste zece milioane de euro!

Similar ICR, care între timp a fost trecut cu succes sub control parlamentar și STS este în subordonarea lu Traian Băsescu, generalul Marcel Opriș fiind numit direct de acesta. Deși în teorie STS, precum și toate celelalte structuri de informații din această țară, ar trebui să activeze în slujba cetățenilor, în prezent aparențele arată că ar fi vorba doar de un singur cetățean, din Palatul Cotroceni. STS nu s-a făcut remarcată nici înainte dar nici în timpul accidentului din Apuseni. Mai mult, remarca generalului Rus, care gafa exemplar referitor la dezvăluirea că STS Cluj a știut din timp locația exactă a epavei, ne arată că STS pur și simplu nu a fost gândit de la bun început ca un serviciu aflat în slujba tuturor cetățenilor români. În condițiile în care toate instituțiile responsabile pentru greșelile din operațiunea de salvare au plătit, avem în prezent o singură excepție, președintele Băsescu punându-se de-a curmezișul tragerii la răspundere a generalului Opriș, în CSAT. Pentru Traian Băsescu pare mai importantă protejarea apropiaților decât respectarea siguranței cetățenilor români și respectarea legii!

Toată activitatea de până acum a STS, un serviciu militarizat, asimilat serviciilor de informații, indică faptul că Traian Băsescu a fost mai degrabă preocupat de interceptarea cetățenilor și de investiții și cadrul legal necesare pentru asta, ignorând în schimb investițiile absolut necesare pentru creșterea performanței și a capacității STS în ce privește identificarea unor cazuri de urgență în zonele izolate.

Analiștii și observatori ai activității politice din Români au mai atras atenția asupra unui aspect. Nu stă în firea președintelui să-și asume astfel de riscuri pentru un presupus militar tehnocrat, fără implicare politică evidentă.În mod normal Traian Băsescu nu și-a asumat riscuri niciodată, pentru nimeni, cu atât mai puțin ieșind public în apărarea cuiva, așa cum o face acum în cazul generalului Opriș. Aceste voci critice atrag atenția că există în prezent riscul real ca președintele Traian Băsescu să fie pur și simplu șantajat de persoane din structurile vizate, amintind în acest sens episodul rămas neelucidat când în mass media din România au fost publicate stenogramele unor discuții compromițătoare dintre Traian Băsescu și Sorin Blejnar. Ce știe Opriș despre Băsescu și nu știm noi, se întreabă alarmate aceste voci critice. Oare instituția prezidențială a fost compromisă chiar la cel mai înalt nivel?