Crin aruncă în curtea PSD propriile neputințe

Președintele PNL s-a năpustit ieri asupra PSD-ului cu tot felul de acuzații, foarte multe în legătură cu perioada în care liberalii erau împreună cu social-democrații la guvernare, acuzații care frizează ridicolul și care îl pun pe el însuși într-o postură de șef de partid și om politic slab, parșiv și incompetent.

Prezent în emisiunea unei moderatoare recunoscută ca apropiată a Cotroceniului, liderul PNL și-a continuat planul anunțat săptămâna trecută de a ataca social-democrații cu orice preț, sacrificând pentru acest scop corectitudinea, imaginea sa de lider și candidat la prezidențiale și chiar și logica elementară. “Eu unul am fost sută la sută convins de ruptura USL-ului de la jumătatea anului 2013″, a spus la un moment dat Antonescu, pentru ca în alt punct al emisiunii să relateze cum “în ianuarie 2014 am încercat revitalizarea USL”. Ce concluzie poate trage un alegător al alianței social-liberale de aici? Cât de sincer putea fi Antonescu în încercarea de revitalizare a alianței, din moment ce se hotărâse cu jumătate de an în urmă că urmează o ruptură inevitabilă, “sută la sută”? De ce a mai încercat să facă lucrurile să funcționeze, dacă era convins de eșecul proiectului politic? Nu cumva a fost un gest gratuit, făcut de ochii lumii, ca să nu fie acuzat, după ce va fi rupt USL-ul – decizie pe care o luase din vara 2013, că el nu și-a dorit continuarea pe drumul comun, pentru care coaliția a primit împreună voturile în 2012?

Ai nevoie de multă ipocrizie ca să îți acuzi foștii colegi că “au furat”, într-o guvernare în care partidul tău era partener egal. Întrebat, pe bună dreptate, dacă nu și-a dat seama timp de trei ani de situația pe care o descria cu multă vână, Antonescu a răspuns, despre PNL, că “nu am furat nimic împreună. Nu am furat nimic câtă vreme am stat la guvernare cu PSD”. Nefiind un cunoscător al domeniului juridic, Antonescu nu și-a dat seama că declarația se traduce prin girarea furtului, adică, el și cu partidul său ‘au stat de șase’, sunt complici. Iar, dacă realizarea că “PSD fură tot ce poate” nu a fost un motiv suficient bun ca să rupă o alianță căreia deja îi scria epitaful, de ce a fost un motiv mai bun blocajul pe numirea lui Klaus Iohannis?

Antonescu a atacat PSD pentru că, explica acesta, social-democrații ar fi încercat “să şterpelească o imagine, un nume, nişte litere”, făcând referire la alianța electorală pentru europarlamentare, numită USD. Mai mult, aceștia “l-au şterpelit pe domnul Tăriceanu”, iar acum au început să vâneze parlamentarii și primarii liberalilor. Șeful PNL se face că uită faptul că USL-ul a fost un proiect comun, la care au lucrat toate partidele și în numele căruia au candidat toți aceia pentru care el acuză acum PSD-ul că dorește să “îi fure”. Antonescu ar fi vrut poate ca toți liberalii să renunțe cu aceeași ușurință la angajamentele asumate în fața electoratului, doar ca să îi susțină candidatura la prezidențiale. Sau poate crede că angajamentele ar trebui denunțate cu totul, odată ce alianța a dispărut. La una dintre promisiuni, însă, Antonescu a renunțat în mod evident: inamicul său politic nu mai este Traian Băsescu. După abandonarea luptei împotriva sistemului instituit de președinte, toate eforturile lui Antononescu vor fi în sensul zugrăvirii noului inamic, Partidul Social Democrat. Așa că, se anunță o bătălia crâncenă, dar scurtă, căci Antonescu este cunoscut pentru faptul că renunță cu superficialitate la sarcinile dificile.