De ce duce Vasile Blaga PDL către desfiinţare

Vasile Blaga are o tradiţie lungă de democrat. Pedist de viţă veche, actualul preşedinte al PDL este ultimul om de la care te-ai aştepta să renunţe, fără nici un fel de pretenţie, la elementele de identitate ale partidului pe care pretinde că îl iubeşte. Întotdeauna Blaga s-a autodescris ca un soldat disciplinat de partid, un om care nu iese din directivele trasate de partidul său de suflet, un membru loial de partid.

A fost nevoie ca Blaga să ajungă în funcţia de preşedinte al PDL ca să demonstreze, fără mari semne de întrebare, că îl doare-n cot de Partidul Democrat Liberal. Faimoasa deja fuziune între PNL şi PDL trebuie să se petreacă repede înainte ca membrii de partid să-şi dea seama ce se întâmplă. Şi uite aşa, pe nepusă masa, conducerea PDL în frunte cu soldatul disciplinat Vasile Blaga renunţă la toate elementele de identitate construite în ultimii 20 de ani. Culoarea partidului, portocaliul nu va mai exista în urma fuziunii, imnul popular „Verde Înnourat” dispare şi el, denumirea rădăcină de Partid Democrat se va pierde fie în PNL, fie într-o altă denumire nouă. Statutul partidului şi funcţiile de conducere în organizaţii vor fi nimicite în urma predării PDL în faţa PNL-ului.

Culmea este că Elena Udrea avea dreptate când spunea, la unison cu Băsescu, că Blaga nu este bun pentru PDL, acum se adevereşte că Blaga a fost chiar fatal pentru partidul din Modrogan. Apropo, ar fi bine ca Blaga să renunţe şi la sediul tradiţional al PDL pentru că, nu-i aşa, nici acesta nu contează.

Rapiditatea cu care Blaga este pregătit să renunţe la tot ceea ce s-a construit în PDL în toţi aceşti ani nici măcar nu este dublată sau legitimată de un scor bun obţinut la europarlamentare. Să ne gândim puţin: În 2012 partidul lui Boc a obţinut undeva pe la 15% la locale şi 16,70% la alegerile generale. După aceste rezultate, conducerea partidului şi-a prezentat demisia. Astăzi PDL obţine în jur de 12% la nivel naţional. În Bucureşti şi în străinătate PMP-ul îi bate la vot şi nu numai că nu se vorbeşte de demisia lui Blaga, dar se vorbeşte cu subiect şi predicat de predarea partidului cu tot ce are către PNL.

Liderii PD nu vor sta cu mâinile în sân la decizia lui Blaga, dar cel mai important este ce vor crede pedeliştii de rând, membri, oameni fără funcţii în partid, dar cei care aleargă după voturi. Mândria şi apartenenţa lor la Partidul Democrat Liberal nu va fi atât de uşor de domolit odată ce preşedintele lor spune că denumirea noului partid sau păstrarea elementelor de identitate ale PDL nu sunt importante.

Oportunismul lui Blaga este uşor de văzut, cu ochiul liber. Vasile Blaga este pregătit să distrugă tot ce s-a construit pentru a-şi păstra prezenţa în politica din România. Viitorul politic al lui Vasile Blaga ţine exclusiv de această fuziune despre care se tot vorbeşte. Fără această fuziune Blaga este un preşedinte perdant, non-combativ, un lider de opoziţie fără şanse şi fără viziune. Nu trebuie să-l suspectăm pe Vasile de prea multă inteligenţă, atât el cât şi Crin Antonescu au acţionat din frică, nu din calcule politice raţionale.

Fuziunea PDL cu PNL va fi cea mai mare greşeală pe care o fac cele două partide, va fi o mişcare care îi va face să scadă atât de mult în opţiunile electorale încât practic, acum, preşedinţia României este ca şi câştigată de candidatul PSD, Victor Ponta sau oricine altcineva.

„Nu cred că este bine, domnule preşedinte Blaga”, cum ar spune un clasic în viaţă.