Declarațiile politice cu privire la Justiție sunt o practică democratică

| 22 ian, 2014

În spațiul media din România se face de multă vreme o confuzie extrem de gravă cu privire la ce înseamnă un atac la adresa justiției, ce înseamnă influențarea deciziei magistraților și ce reprezintă mai exact un caz de intimidare a procurorilor sau a altor actori din sistemul judiciar.

Ceea ce vor mașinăriile de propagandă din România să transmită opiniei publice este că orice om politic sau personalitate publică ce își exprimă o opinie în legătură cu decizii ale justiției este în mod automat condamnată pentru atac asupra statului de drept. Acest mod de gândire este rezultatul politicilor absurde promovate de personalități precum Monica Macovei, Daniel Morar și Cătălin Predoiu, care au avut grijă să protejeze apropiații președintelui Traian Băsescu de “mâna lungă a legii”, asmuțind în același timp presa fidelă spre oponenții politici.

În realitate, există un număr semnificativ de cazuri în care un politician poate face referiri de bun simț privind evoluția sistemului juridic și viciile inerente. Regula de bază este, în toate aceste situații, respectarea separării puterilor în stat, evitarea oricăror acțiuni sau declarații care ar putea afecta o anchetă în desfășurare sau o decizie care nu este definitivă și, desigur, ingerințele în justiție.

Un exemplu deja de notorietate al unei acțiuni de intervenție directă asupra libertății unui actor judiciar este telefonul dat de președintele Traian Băsescu procurorului general al României, Tiberiu Nițu. Spunându-i acestuia că o anumită decizie “nu este bună”, președintele a acționat în mod abuziv și în afara atribuțiilor prevăzute de lege, încercând să determine prelungirea mandatului procurorului Lucian Papici, cunoscut ca fiind un apropiat al regimului Băsescu.

Totuși, într-un stat democratic, nu orice declarație politică poate fi interpretată ca fiind un atac la adresa justiției, pentru că activitatea judecătorilor și procurorilor trebuie să se bazeze în primul rând pe respectarea literei și spiritului legii, nu pe cuvinte rostite la televizor.

Un exemplu extrem de relevant pentru o astfel de practică acceptabilă este declarația făcută de președintele SUA, Barack Obama, în cadrul discursului său din 27 ianuarie despre Starea Uniunii, prin care a criticat decizia Curții Supreme privind renunţarea la limitările impuse finanţării de către companiile private a campaniilor electorale.

Obama a spus la cea dată că decizia Curții Supreme „deschide calea unei cantităţi nelimitate de bani din partea grupurilor de influenţă către democraţia noastră”, adăugând că nu își poate imagina “ce ar putea fi mai dăunător pentru interesul public”.

Dacă această declarație ar fi fost făcută de un lider politic din România la adresa Curții Constituționale, cu siguranță spațiul media ar fi explodat cu Breaking News-uri care ar distrus o carieră politică. Din fericire, americanii au maturitatea necesară pentru a analiza o astfel de opinie în context și cu luciditate.

Adevărul este că americanii, spre deosebire de unii români (a se vedea acțiunile europarlamentarului Monica Macovei din Parlamentul European în contextul referendumului din 2012), nu își detestă țara suficient de mult încât să o submineze în mod voluntar pe plan internațional. Dar strategia adoptată de Traian Băsescu, prin care a impus tema atacului la independența justiției și prin care arată cu degetul către oponenții politici, este una autodistructivă.

În primul rând, despre ce independeță a justiției putem vorbi atunci când Președintele este cel care numește membri ai Curții Constituționale, președintele ICCJ, șeful Parchetului General și șeful DNA, având totodată imunitate absolută în fața legii? De altfel, președintele este singurul politician din România care are parte de un astfel de tratament preferențial în fața justiției.

Așadar, atunci când auzim o declarație de genul “condamnarea lui Adrian Năstase s-a făcut pe criterii politice”, în condițiile în care s-a dat o decizie definitivă și irevocabilă de către completul de judecători, poate ar fi bine să ne gândim că aceste cuvinte nu mai pot influența în niciun fel (cu siguranță nu în bine) soarta fostului prim-ministru al României și nici nu pot determina judecătorii să acționeze într-un mod ilegal.

Într-un stat democratic, cum trebuie să fie România, declarațiile politice nu trebuie să fie un lux de care poate beneficia doar Președintele. În final cu toții trebuie să fim egali în fața legii – chiar și reprezentanții sistemului juridic, care au datoria de a aplica legea.

De asemenea, trebuie să fim capabili să facem diferența dintre “adevărul” unor publicații sau televiziuni și realitatea instituțională. Culmea, în timp ce mulți jurnaliști acuză presiune asupra DNA, ANI sau CSM, Comisia Europeană, prin raportul MCV, a subliniat că nu poate fi vorba despre o intervenție a politicului în justiție – dimpotrivă, instituțiile juridice sunt foarte bine finanțate și susținute în lupta lor împotriva corupției.

loading...

Ştirile orei

ECONOMICA.NET

STIRIDESPORT.RO

ROMANIATV.NET

2 Comentarii
Adauga un comentariu nou
COMENTARIU NOU
Login
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.
23 ian, 2014
cantautor
despre cauzele si responsabilitatile accidentului din Apuseni n-ati primit inca draftul articolelor ce le veti scrie,nu?
22 ian, 2014
ion vasile
Sunt o "practica democratica" pentru oricine, dar nu pentru seful statului, pentru premier si alti demnitari cu mari responsabilitati !
Devin insa o "practica" nerusinata pentru cei care vor sa bage pumnul in gura justitiei, adica pentru Ponta, pentru Felix si pentru lacheii lor din publicatiile finantate de oamenii USL-ului !

ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ