Miniștrii PDL au menținut monopolul privat pe diplomele educaționale

Potrivit documentelor făcute publice de MEN, încă din 1994, toți miniștrii educației au semnat decizii privind această convenție - Andrei Marga, Mircea Miclea, Alexandru Athanasiu, Mircea Miclea, Cristian Adomniței, Daniel Funeriu, alături de Ecaterina Andronescu, și ale secretarilor de stat Paloma Petrescu, Oana Badea și Cătălin Baba. De remarcat este faptul că actualii miniștri, Remus Pricopie și Mihnea Costoiu, fac excepție de la „normă” și nu au semnat cu Romdidac.

Practic, convenția semnată în 1994 de secretarul de stat Sorin Ionescu, directorul general adjuct Ilie Tiulescu şi Niculae Bolboaşă, directorul general al Romdidac SA, a fost continuată prin ordine și note de conducerile succesive ale ministerului educației, ceea ce dovedește că “neregulile” semnalate nu sunt atât de mari pe cât ar dori presa avidă de rating, click-uri și tiraje.

Presupusul „monopol” sesizat de o parte a presei pare a fi de fapt o foarte mare neînțelegere, fiind un termen folosit greșit pentru a descrie situația rezultată din respectarea reglementărilor în vigoare cu privire la tipărirea și gestionarea diplomelor de studii.

Este important de subliniat că pentru realizarea materialelor oficiale se utilizează un regim special de imprimare, pe hârtie specială, care permite integrarea unor elemente de securitate împotriva fraudării diplomelor. Astfel, orice companie care ar dori să se implice în acest proces ar trebui să respecte niște reguli extrem de stricte și standarde tehnologice la imprimare greu de atins.

În plus, se pare că instituția care a devenit ulterior SC Romdidac SA, „Baza de aprovizionare și desfacere a ministerului”, s-a ocupat de intermedierea procesului de tipărire a diplomelor și livrarea lor către unitățile de învățământ încă dinainte de 1989.

Așadar, în condițiile în care aproape toți miniștrii educației de până acum au acceptat cooperarea cu firma și instituțiile în cauză, pentru a se asigura nivelul înalt de securitate necesar prevenirii fraudării diplomelor, iar compania în cauză a gestionat în mod tradițional această activitate, nu este foarte clar in ce consta „scandalul” pe care îl acuză unele publicații.

Totuși, acțiunea DNA de verificare a respectării procedurilor și intenția Ministerului Educației de a reanaliza normele în vigoare sunt binevenite. Orice practică considerată „normală” și care își are originea în perioada instabilă a tranziției României de la un stat comunist la democrație ar trebui pusă sub semnul întrebării și revizuită.

Atât timp cât diplomele școlare și universitare vor avea un nivel înalt de securitate integrat în realizarea și distribuirea lor, nu există motive pentru care nu ar putea fi luată în considerare colaborarea cu altă companie. Dar a acuza miniștrii educației, în regim de dosar penal, de menținerea unui „monopol”, este doar o aberație.