Pe cine vrea să judece de fapt Înalta Curte?

Fiind vorba despre regimul juridic aplicabil senatorilor și deputaților, modificarea în discuție a stârnit numeroase dezbateri pro și contra. Până acum însă, deși avea un interes direct, Înalta Curte a evitat să se implice în vreun fel în toată această polemică. Situația s-a schimbat însă ca urmare a intervenției președintelui Curții, judecătoarea Livia Stanciu.

Aparent, precizările pe care aceasta le aduce conduc către concluzia că magistrații Înaltei Curți doresc să se delimiteze de inițiativa respectivă. În acest sens, Livia Stanciu a ținut să precizeze că „iniţiativa modificării din Constituţie, în sensul eliminării persoanelor care au calitatea de deputat sau de senator din competenţa de primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu a aparţinut instanţei supreme”.

Problema este însă că, în urma acestei delimitări, nu este clar în ce măsură magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție sunt sau nu de acord cu renunțarea la competența exclusivă pe care o aveau până acum în judecarea dosarelor în care sunt implicați senatori sau deputați.

Singurul lucru care se știe cu certitudine, ca urmare a intervenției Liviei Stanciu, este că Înalta Curte a dorit să renunțe la aceast tip de competență în cazul mareșalilor, chestorilor și generalilor și a formulat o propunere de modificare a Constituției în această direcție. În ceea ce îi privește însă chestiunea dosarelor în care sunt implicați parlamentari, Livia Stanciu nu spune clar dacă instituția pe care o conduce ar fi dorit să formuleze vreo propunere similară și a omis să o facă atunci când a avut ocazia, sau dacă, dimpotrivă, Înalta Curte de Casație și Justiție dorește menținerea regimului juridic actual.

Ca urmare, în loc să clarifice problema, intervenția președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție naște și mai multe semne de întrebare cu privire la amendamentul adoptat de către Comisia de revizuire a Constituției. Și, în mod evident, situația nu poate fi clarificată decât tot de către Înalta Curte.

Această instituție are obligația morală să își lămurească pe deplin poziția. Indiferent de varianta către acestă instituție va opta, este necesar ca magistrații să își spună clar și fără echivoc punctul de vedere, înainte ca dezbaterile pe marginea viitoarei Constituții să fie reluate, astfel încât parlamentarii să aibă posibilitatea să ia în considerare argumentele Înaltei Curți. În caz contrar, Înalta Curte își pierde orice legitimitate de a mai critica ulterior preveederile viitoarei Constituții cu privire la regimul juridic aplicabil parlamentarilor.