Pompierii, mărturii din IADUL de la Colectiv: A fost o GAZARE. Înăuntru se auzeau doar telefoanele sunând...

| 03 noi, 13:47

Echipajele de la unitatea de pompieri din Bulevardul Pieptănari au fost primele care au ajuns la clubul Colectiv în seara tragediei. Şi-au pus pe faţă măştile de oxigen şi s-au apucat să-i scoată afară pe toţi cei rămaşi în interiorul halei. Când înăuntru nu mai era decât fumul şi răniţii plecaseră deja spre spitale, pompierii s-au rezemat de ziduri şi au început să plângă. Tocmai terminaseră cea mai grea misiune din viaţa lor.

Citeşte şi: Mărturie REVOLTĂTOARE a unei supravieţuitoare de la Colectiv: Lumea trebuie să ştie adevărul. Cei de la 112 NU ne-au crezut

Jurnaliştii Adevărul au mers la unitatea din Pieptănari să stea de vorbă cu ei şi i-au găsit pe pompieri în curtea unităţii, încă marcaţi de traumele ultimei intervenţii. Doi dintre ei, Marian Floarea şi Sorin Arhire, au găsit însă puterea să şi vorbească.

Când li se dă alarma, pompierii au două minute să se echipeze şi să iasă cu autospecialele pe poarta unităţii. De obicei, nu ştiu cât de gravă este situaţia spre care se îndreaptă. Când au ajuns în faţa clădirii în care funcţiona clubul, au văzut oameni arşi alergând în stradă.

„Învăţat ca la alte incendii, cu câteva victime, am văzut vreo 4-5 care ieşeau cu arsuri şi am crezut că despre ei este vorba, zic să mă opresc să-i ajut. Dar înainte era tot mai rău, tot mai mulţi, tot mai mulţi. Oameni care ardeau hainele pe ei şi care ne implorau să-i ajutăm, să intrăm înăuntru şi să le salvăm prietenii. Uşa era blocată de cadavre, o grămadă de corpuri unul peste celălalt şi a trebuit să le dăm la o parte ca să putem intra", îşi aminteşte Sorin Arhire.

Citeşte şi: O tânără de la Jandarmerie, cu ochii în lacrimi după dezastrul de la Clubul Colectiv: Sunt imagini care încă mă urmăresc

Potrivit acestuia, lângă uşa clubului era un băiat care i-a ajutat foarte mult. "Am rămas uimit, el voia să intre după mine înăuntru şi nu avea mască, nu avea nimic. Eu abia făceam faţă cu aparatul de oxigen şi el voia să intre", a mai spus Sorin Arhire.

Pompierii n-au mai avut ce să stingă, pentru că focul nu mai ardea în interiorul clubului.

„N-a fost un incendiu normal, cu care ne întâlnim în fiecare zi. Noi am ajuns acolo şi nici nu mai aveam ce să stingem, pentru că acel burete s-a aprins dintr-odată şi a ars cu repeziciune. Nu mai era decât fum şi trupuri întinse pe jos. A fost mai mult o gazare, pentru că buretele a ars şi a emanat acel fum toxic, iar tot ce era înăuntru rămăsese intact, inclusiv mesele şi scaunele din lemn. Fumul era atât de toxic încât făceai doi paşi înăuntru şi nu mai puteai respira. Fără aparat de oxigen nu se putea pătrunde", spune Marian Floarea.

Marian Floarea a mai făcut o serie de mărturisiri cutremurătoare din noaptea tragediei: „Când am intrat înăuntru, era o linişte desăvârşită. Nici noi nu prea puteam comunica unii cu alţii pentru că aveam măştile pe figură... Se auzeau doar telefoanele lor sunând încontinuu, răspândite pe jos şi luminând în întuneric. Nu era vizibilitate deloc, noi am folosit nişte lanterne din dotare şi pe pipăite. Mers pe coate şi pipăit: «Aici e cineva, aici e cineva». Am intrat în fiecare ungher: din toaletă am scos cinci persoane, din garderobă trei, de lângă bar, de peste tot...".

Sorin Arhire: „Am ajuns la cei căzuţi înăuntru şi am vrut să-l ridic pe unul dintre ei, dar am rămas cu pielea în mână, cădea pielea de pe ei pur şi simplu. A venit un coleg şi m-a ajutat să-l scot, după care am pierdut evidenţa. Găseam - scoteam, găseam - scoteam. Am ieşit afară când mi s-a lipit aparatul de faţă pentru că nu mai aveam aer. Trei aparate am schimbat. A fost ceva de nedescris".

Marian Floarea: „Un băiat de afară ne tot ruga: «E prietena mea înăuntru, salvaţi-o, salvaţi-o». Au ieşit colegii mei cu ea pe braţe şi am încercat să o readucem la viaţă cu manevre de resuscitare. Apoi a fost preluată de ambulanţă şi nu ştim ce s-a mai întâmplat. A fost groaznic. În hala aceea nu erau sisteme de aerisire, nu erau geamuri, era o hală închisă, cu o singură intrare. Noi căutăm de obicei gurile de aerisire, geamurile, decopertăm, spargem geamurile, ca să fie cât mai uşor accesibil, să iasă fumul. Acolo n-am avut ce să deschidem. Oamenii ăia n-au avut nicio şansă. În afara accesului principal, o uşă normală, mai era o uşă legată cu un lanţ. Cine putea să o deschidă în panica aceea? Abia când s-a terminat misiunea ne-am dat seama că a fost cea mai mare tragedie din ultimele decenii. Mă gândeam la părinţii care şi-au pierdut copiii, că şi eu sunt părinte. M-am gândit că şi fetele mele o să crească..."

"Incendiul s-a manifestat foarte repede, a durat câteva minute şi apoi a rămas fumul. Nu era un fum normal, cum ai da foc la un lemn, era ceva toxic. Dacă intrai doi paşi fără aparat de oxigen îţi ardea căile respiratorii. Tot interiorul clubului era negru de fum, dar nimic nu era ars, nici măcar mesele şi scaunele din lemn", a mai spus pompierul Marian Floarea.

Mai mult pe Adevărul.

 

loading...

Ştirile orei

ECONOMICA.NET

DAILYBUSINESS.RO

STIRIDESPORT.RO

ROMANIATV.NET

Comentarii
Adauga un comentariu nou
COMENTARIU NOU
Login
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.

ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ