Românul care produce cutremure pe cea mai mare platformă din LUME: „Prin meseria mea salvez vieţi”

| 09 dec, 2013

Cea mai mare platformă de testat cutremure "outdoor" din lume se află în San Diego, California (SUA)  şi este condusă de un român, Dan Rădulescu.

A absolvit Facultatea de Constructii din Bucuresti în 1972 şi apoi a fost repartizat în cercetare la INCERC (Institutul de Cercetări în Construcții), secția de inginerie seismică, unde a lucrat ca cercetător științific până în 1991, când s-a stabilit în SUA.

Începând din 2006, lucreză la UCSD (University of California San Diego). A ales să plece în SUA deoarece meseria lui implică finanţare masivă din partea statului, iar în România domeniul cercetării nu este tocmai bine dezvoltat şi nici nu se investeşte îndeajuns. Întrebat cum de a ajuns să fie recunoscut în SUA drept unul dintre cei mai buni în domeniul lui, şi nu în România, Dan a răspuns simplu. „Totul se rezumă la pasiune. Asta am făcut toată viaţa, am studiat efectul cutremurelor asupra clădirilor. Aşa salvez vieţi”.

De-a lungul timpului şi-a câştigat  reputaţia de "cel mai bun inginer de încercări dinamice" de pe coasta de Vest a SUA, asa cum l-a prezentat un profesor universitar din San Diego în faţa a sute de studenţi. Probabil acesta este şi motivul pentru care doctoranzii americani îl vor ca profesor coordonator pentru lucrările lor.

Care este activitatea şi ce face mai exact Dan Rădulescu

Domeniul în care lucrează Dan Rădulescu este finanţat de NSF (National Science Foundation) şi include o reţea de 14 universităţi cu diferite profile de cercetare fundamental experimentală. UCSD (University of California San Diego) face parte din această reţea.

Activitatea lor constă în a testa clădiri, poduri care urmează să fie construite sau care există deja, pentru a vedea la ce magnitudine rezistă în faţa cutremurelor. Un lucru absolut necesar pentru orice ţară civilizată care vrea să evite dezastrele. În SUA, spre deosebire de România, se respectă cu sfinţenie legile privind performanţa energetică a clădirilor, mai ales că toată coasta de sud-vest a Americii de Nord reprezintă una dintre zonele cu cele mai multe cutremure din lume (acolo se află celebra Falie San Andreas, care desparte placa tectonică a Pacificului de placa tectonică a Americii de Nord).

Românul este responsabil cu partea tehnică şi logistică legată de încercările seismice pe platforma vibrantă, fiind supranumit "creierul testărilor seismice". Mai precis, el este cel care face estimările capabilităţii tehnice de a efectua încercările propuse de diferiţi cercetători. Urmărește faza de construcţie a structurii ce va fi testată, instrumentează şi înregistrează datele în timpul testării, supraveghează faza de demolare a structurii și organizează datele în timpul testării. Un astfel de episod se termină cu organizarea datelor şi prezentarea acestora cercetătorului.

Aici puteţi afla mai multe despre proiectele Universităţii din San Diego.

Cum funcţionează platforma

De regulă se construieşte structura la scară naturală, conformă cu cea reală, în cazul podurilor sau blocurilor deja existente, ori cea care urmează să fie construită, o amplasează pe platforma vibrantă şi este "zguduită" treptat la o intenstitate tot mai mare pentru a-i afla rezistenţa la cutremure.

Platforma din San Diego suportă structuri cu o greutate de maximum 2.000 de tone şi datorită faptului că este amplasată în aer liber nu are restricţii de înălţime, astfel, pot fi înregistrate cele mai mari cutremure reale.

Cea mai mare construcţie testată

Cea mai înaltă structură a fost testată în 2006 (o porţiune dintr-o structură de 7 etaje la scară naturală),  însă, cea mai complexă încercare a fost o structură de cinci etaje la scară naturală. În cazul acestei încercări scopul principal a fost răspunsul la cutremur al elementelor nestructurale. Clădirea a fost dotată cu lift funcţional, sistem de stingere a incendiilor, sistem de aer condiţionat etc. La etajul 5 a fost amenajată o cameră de operaţii complet echipată cu aparatura existentă în camerele post-operatorii de terapie intensivă. La etajele 3 şi 4 au fost instalate trei cabinete conţinând servere de la compania gigant IBM. Etajul 2 a fost echipat cu mobilier casnic (dormitor, bucătărie şi sufragerie), iar la etajul 1 au fost depozitate uşi de garaj. Greutatea totală a structurii gata de încercare a fost de 700 de tone, iar înălţimea a fost de 26 metri.

Din punct de vedere al complexităţii de testare, acest proiect a fost cel mai dificil de până acum. Magnitudinea la care a rezistat clădirea a fost de 7,2 Richter, iar costurile s-au ridicat la 5 milioane de dolari.

De unde vin banii pentru cercetare

Statul american suportă anual 95% din bugetul tuturor universităţilor care fac parte din reţeaua NEES (Network for Earthquake Engineering Simulation), iar restul de 5% vine de la companiile care solicită testarea unei clădiri sau a unui echipament. Din cazul prezentat mai sus, rezultă că IBM a fost unul dintre finanţatorii simulării.

Cât durează pregătirea unei simulări

De cele mai multe ori durata pregătirilor depinde de complexitatea testului. Până acum cea mai scurtă încercare a durat 2 luni, iar cea mai lungă (clădirea cu 5 etaje) un an şi trei luni. Proiectele medii ca şi complexitate durează între trei şi şase luni.

Românul, premiat de revista Popular Science

Dan şi echipa lui au fost premiaţi de revista Popular Science, una dintre cele mai mari din lume în domeniul ştiinţific şi tehnologic, cu premiul "Best of What's New",  în octombrie 2013. Platforma vibrantă din cadrul Universităţii din San Diego a primit, odată cu acest premiu, recunoaşterea progreselor în domeniul tehnologic şi ştiinţific. Este unul dintre cele mai importante premii acordate de revistă, iar selecţia este făcută din mii de candidaţi, fiecare premiat este ales cu atenţie, pe baza aportului revoluţionar ştiinţific în domeniul lui.

Aici puteţi vedea proiectele care au fost premiate de-a lungul timpului de revista Popular Science.

 

Expertiza tehnică a clădirilor din România

Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor  îi obligă pe constructori să ţină cont de toţi factorii care ar putea duce la scăderea rezistenţei unei clădiri în caz de cutremur. Însă ca multe alte legi, sunt scrise şi atât, fără a se lua în calcul dezastrele care ar putea avea loc dacă în România ar fi, de exemplu, un cutremur de 7 grade pe scara Richter. Numai în Bucureşti există peste 500 de clădiri încadrate în clasa I de risc seismic iar alte 2.000 de imobile prezintă risc la o primă vedere şi aşteaptă să fie expertizate.

Expertiza reprezintă acea documentaţie realizată de un specialist în urma căreia se stabilesc evaluări de natură tehnică asupra unei construcţii şi se fac recomandări pentru îmbunătăţirea acesteia. Adică acea acţiune de verificare de care se ţine cont rareori în România, dovadă numărul mare de clădiri însemnate în continuare cu "bulină roşie", deşi legea este în vigoare de opt ani.

 

loading...

Ştirile orei

ECONOMICA.NET

STIRIDESPORT.RO

ROMANIATV.NET

Comentarii
Adauga un comentariu nou
COMENTARIU NOU
Login
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.

ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ