Cum ține Băsescu România în loc

Sunt relevente în acest sens desele încercări, încununate de succes în perioada mandatelor lui Emil Boc sau Mihai Răzvan Ungureanu, de a-și subordona Executivul. Până la instalarea lui Victor Ponta la palatul Victoria, Traian Băsescu a dictat ani de-a rândul, de la palatul Cotroceni, politicile guvernamentale si deciziile executive care cădeau în sarcina cabinetului.

Și în ceea ce privește justiția, președintele a avut un comportament asemănător. În timp ce se erija într-un apărător al independenței justiției, Traian Băsescu a ”rearanjat” din temelii întregul sistem, numind mai mulți magistrați decât orice alt președinte înaintea sa. Ceea ce, de principiu nu ar fi fost rău, în justiție ca și în alte domenii fiind necesară o anume primenire a cadrelor, dacă ulterior, Traian Băsescu nu ar fi încercat să influențeze acești magistrați, prin ”indicații prețioase” legate de modul în care trebuie să își exercite atribuțiile.

Un alt domeniu în care președintele Băsescu a abuzat de limitele prerogativelor constituționale pe care i le pune la dispoziție Legea Fundamentală este cel al relației cu Parlamentul. Iar cel mai frecvent mijloc de abuz se referă la instrumentul reexaminării.

Conform articoluluui 77 alineatul 2 din Constituția României, șeful statului poate cere o singură dată, înainte de promulgare, reexaminarea unui proiect de lege. Conform Constituției, reexaminarea unui proiect legislativ la solicitarea președintelui ar trebui să reprezinte o excepție de la procesul legislativ firesc.

Numai că, la fel ca în multe alte situații în care legea Fundamentală s-a bazat pe buna credință a actorilor politici și instituționali, nu sunt detaliate nici motivele pentru care se poate solicita reexaminarea și nici nu sunt prevăzute sancțiuni în caz de abuz. Ca urmare, profitând de scăpările  textului constituțional, Traian Băsescu a transformat acest instrument excepțional pe care Constituția îl pune la dispoziția președintelui într-o armă de luptă politică.

În perioada când au îndeplinit mandatul de preşedinte, cei trei preşedinţi care s-au succedat la conducerea statului român au retrimis Parlamentului spre reexaminare un număr total de 127 de legi. Față de predecesorii săi, Traian Băsescu a solicitat reexaminarea pentru un număr dublu de proiecte legislative, numărul de legi întoarse la parlament ridicându-se la 78.

Abuzând de această prerogativă, președintele Băsescu a frânat procesul legislativ firesc, aglomerând agenda Parlamentului cu cereri de reexaminare a unor proiecte care trecuseră deja prin dezbaterea celor două Camere. Iar rezultatul s-a văzut în numărul de inițiative care nu au mai apucat să fie dezbătute și au fost aprobate prin adoptare tacită, sau în timpul redus de dezbatere alocat proiectelor legislative care au ajuns totuși în dezbatere. Altfel spus, abuzând de instrumentul reexaminării, Traian Băsescu a împiedicat Parlamentul să voteze legile bune de care România are nevoie și să își îndeplineasca astfel mandatul primit din partea alegătorilor.