Moţiunea de cenzură a ACL – întârziată precum Iohannis

Pe măsură ce alegerile prezidenţiale se apropie şi sondajele arată din ce în ce mai rău pentru candidatul lor, liderii opoziţiei încearcă să devină din ce în ce mai activi, parcă într-o încercare disperată de a mai lua câteva voturi. Astfel, agenda Legislativului a fost deja încărcată de câteva moţiuni simple, în timp ce aproape orice decizie a Executivului este atacată la CCR.

Parte din această strategie este şi moţiunea de cenzură intitulată "Victor Ponta pune în pericol statul de drept. Opriţi fraudarea alegerilor de către PSD", care se va afla săptămâna aceasta în dezbaterea Parlamentului. Astfel, plenul reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului va dezbate luni moţiunea de cenzură depusă de ACL şi care avea în vedere în principal OUG 45/2014 privind modificarea şi completarea Legii pentru alegerea preşedintelui României şi OUG 55/2014 privind migraţia aleşilor locali. Dacă în cazul Ordonanţei de Urgenţă Nr. 55, care se află în acest moment în dezbaterea Senatului, încă nu se poate vorbi despre o opinie a CCR, în cazul celuilalt act normativ evocat în textul moţiunii situaţia a fost deja clarificată.

Citeşte şi: Băsescu a fost ani de zile reprezentantul Romaniei comuniste la Anvers. Ce ar trebui sa deducem de aici?

La începutul lunii iunie, Klaus Iohannis, în numele PNL, a dat în judecată Guvernul solicitând anularea Ordonanţei de urgenţă 45 din 2014, care modifică legislaţia privind organizarea alegerilor prezidenţiale, argumentând că aceste modificări ar duce la o fraudă electorală masivă, favorizând votul multiplu. În realitate, acţiunea în instanţă nu reprezenta decât o manieră de a aduce pe masa CCR Ordonanţa în cauză, fapt care s-a şi întâmplat de altfel.

Dacă urmărim argumentele invocate atunci de cei de la PNL vedem cât de slabe erau criticile aduse de aceştia împotriva Executivului. Departe de a reprezenta o manieră de a frauda alegerile, OUG 45 reprezintă un act administrativ normal, menit să asigure buna desfăşurare a procesului electoral. Mai mult, aşa zisele modificări anticonstituţionale au fost cerute de Autoritatea Electorală Permanentă, cea mai în măsură instituţie să facă recomandări în ceea ce priveşte legea electorală.

Citeşte şi: Băsescu și băsiștii îl discreditează pe Obama

Pe cale de consecinţă, toată lumea aştepta ce va spune Curtea Constituţională, din moment ce o decizie favorabilă liderului PNL ar fi putut avea efecte asupra desfăşurării procesului electoral. Însă, decizia luată de CCR marţea trecută a fost cât se poate de clară, instanţa constituţională respingând sesizarea PNL. Poate că decizia CCR nu ar fi reprezentat în sine o problemă, dar între momentul depunerii acţiunii PNL în instanţă şi cel al luării deciziei CCR respectiva ordonanţă a ajuns să constituie argumentul de bază al moţiunii de cenzură dezbătută luni de Parlament. Adică, demersul opoziţiei pleacă din start cu un handicap extrem de important dat de decizia CCR.

Citeşte şi: Iohannis – atât de dinamic, încât nu poate ajunge la timp nicăieri

Luni, PNL şi PDL vin în faţa Parlamentului cu o moţiune de cenzură care a fost deja învinsă săptămâna trecută. Desigur, acest fapt nu i-a descurajat pe liderii opoziţiei, care în loc să facă un gest politic normal şi să îşi retragă moţiunea, au ales să continue cu un demers ce oricum nu avea şanse de reuşită şi care fusese deja invalidat de instanţa constituţională. Dacă demersul opoziţiei mai are vreo valoare, atunci aceasta este dată de faptul că, prin modul în care au continuat chiar şi după ce CCR-ul şi-a făcut publică decizia, liderii opoziţiei nu fac decât să demonstreze cât de disperaţi sunt cu câteva săptămâni înainte de alegerile prezidenţiale.