Ponta pune punctul pe i în problema gazelor de șist

O vorbă veche spune că nu poți fi și cu slănina în pod și cu burta plină. Subiectul, adus la zi, ar putea fi o introducere cât se poate de potrivită la o discuție de ansamblu pe tema protestelor mai mult sau mai puțin ecologiste legate de exploatarea gazelor de șist.

O parte din protestatarii care au ieșit, extrem de vocali, în toată țara sunt pur și simplu plătiți să o facă și nu o spunem noi, au spus-o chiar serviciile aflate sub comanda domnului Maior. Să nu ne ascundem după degete, că Rusia a folosit și folosește din plin această pârghie, sau să-i spunem mai bine robinet, este lucru știut și confirmat, dacă mai era nevoie, de ultimele declarații ale ambasadorului rus sau ale reprezentanților Gazprom.

Cu această metodă, Ucraina vecină este mai nou învățată să ”danseze” ca ursul, cu diferența notabilă că în loc de belciug are trecut prin nas robinetul mai sus menționat. Ultima distracție a Gazprom este să recalculeze prețul gazului vândut Ucrainei, retroactiv, pe 11 ani în urmă.

În contextul actual, declarațiile conform cărora pe teritoriul nostru au activat încă de anul trecut forțe oculte care au finanțat și folosit aceste manifestări, redevin de actualitate și cu atât mai credibile.

Cealaltă parte a manifestanților, în mare parte persoane cu studii medii și superioare, din mediul urban, au văzut în aceste proteste o modă, o posibilitate de socializare și, aproape sigur, o insignă socială. Pentru aceștia ”ecologist” este un cuvânt magic, care provoacă anularea temporară a discernământului și impune adeziunea imediată și totală la cauzele pretins verzi, fără o analiză atentă a consecințelor.

Nu numai manipulările politice de sorginte gazpromistă, dar și mafia autohtonă a certificatelor verzi ar impune pe viitor o abordare mult mai prudentă din partea tuturor celor care au considerat că participarea la un protest ”ecologist” e de bon ton.

Toate aceste reconsiderări dovedesc în ultimă instanță că nu tot ce este verde și zboară se mănâncă...

Pentru aceștia discursul de anul trecut al premierului Victor Ponta, despre importanța strategică a asigurării independenței energetice a României a sunat gol și neconvingător. Argumentele lui Victor Ponta au căpătat între timp greutate, din perspectiva tragediei Ucrainei și a semnalelor de alarmă care se întețesc pe zi ce trece. Rediscutarea aplicată a tuturor implicațiilor acestei chestiuni se impune de urgență.

"Am văzut ieri, și chiar dacă nu a fost foarte mediatizat, eu iau foarte în serios. Am văzut, ieri a fost o zi de organizare a unor proteste apropo de gazele de șist și cred că e un alt subiect asupra căruia trebuie să discutăm foarte serios. Bun, și dacă nu avem gaze din producție interna, de unde le luăm? Din Rusia. Adică, în contextul actual, cred că orice protest trebuie să aibă un scop și o finalitate și cred că o discuție serioasă pe orice temă e utilă", a declarat primul-ministru.

Vremea manifestațiilor a trecut, subliniază Ponta, acum este timpul unor analize atente. Totul, din acest punct de vedere, este un joc de sacrificii: ce vrem, ce putem și la ce trebuie să renunțăm. Din păcate, adepții acelui curent de ”fundamentalism ecologic” atât de vizibil în mass media pe toată durata anului trecut, vor fi nevoiți să admită că prețul menținerii unui status quo energetic -soluția actuală în care o parte importantă a resurselor vine de la Răsărit – ne poate costa chiar suveranitatea națională.

Prin noi înșine, deci sau facem cum ne dictează alții, în gazul de față domnul Putin, Rusia și mâna lor lungă: Gazprom. Cum a treia posibilitate ar fi să renunțăm la gaze naturale cu totul, putem spune că, în această situație, tertium non datur...