Deciziile ANI nu sunt întotdeauna ceea ce par

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a dat câştig de cauză Ecaterinei Andronescu în procesul pe care l-a intentat Agenţiei Naţionale de Integritate, anulând astfel decizia prin care Agenţia arăta că aceasta s-a aflat în incompatibilitate ca urmare a faptului că a deținut simultan funcţiile de senator şi de rector al Universităţii Politehnice din Bucureşti.

Decizia la care facem referire, apărută în iunie 2011, a fost contestată în justiție de către fostul ministru al Educației. În aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de anulare intentată de senatorul PSD. Ulterior, Ecaterina Andronescu a contestat decizia Curţii de Apel Bucureşti, cererea fiind înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Marţi, instanţa supremă a admis recursul înaintat de vicepreşedintele organizaţiei PSD a Municipiului Bucureşti, anulând astfel decizia de incompatibilitate.

De altfel, în mai 2012, Ecaterina Andronescu a mai câştigat la Curtea de Apel Bucureşti un proces cu ANI într-un alt dosar ce viza o decizie privind situaţia de conflict de interese. Senatorul PSD era acuzat că în timpul mandatului de ministru al Educaţiei a fost şi manager la un proiect POSDRU. ANI a declarat recurs la decizia Curţii de Apel Bucureşti, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să dea o sentinţă definitivă în data de 2 aprilie.

Întorcându-ne acum la anularea deciziei de incompatibilitate, verdictul final favorabil Ecaterinei Andronescu vine să demonstreze o dată în plus că înainte de epuizarea căilor legale de atac, cei incriminaţi de ANI ar trebui să se bucure de prezumţia de nevinovăţie, cu atât mai mult cu cât în discuție sunt persoane publice. Iar aici trebuie avută în vedere în mod special atitudinea unei părți a mass-media care a interpretat întoteauna deciziile ANI drept verdicte de necontestat, producând astfel daune de imagine majore celor vizați. De asemenea, nu puține au fost cazurile în care deciziile ANI de incompatibilitate au fost folosite în scopuri electorale prin aplicarea unor etichete celor incriminaţi, înainte ca vinovăția lor să fie dovedită în justiție.

Aşa cum am putut observa, în cazul Ecaterinei Andronescu, justiţia poate răsturna verdictele ANI. Agenţia nu este așadar nici pe departe instituția infailibilă pe care unii au încercat să o prezinte, dovadă numeroasele cazuri în care cei vizați de deciziile sale reușesc în final să obțină recunoașterea nevinovăției lor.

Desigur, aceasta nu înseamnă că ANI trebuie pusă la zid, sau că ar trebui să desconsiderăm deciziile Agenției. Dar nici nu este cazul să le dramatizăm și să le dăm interpretarea unor verdicte definitive.

Și, de asemenea, dat fiind numărul din ce în ce mai mare de cazuri în care deciziile ANI sunt infirmate de către justiție, poate că n-ar strica nici o reevaluare a modului în care agenția se achită de sarcinile care îi revin, cu atât mai mult cu cât Agenția se află printre instituțiile monitorizate prin MCV. Iar aici, în mod firesc, principala responsabilitate revine chiar conducerii ANI care ar trebui să analizeze de o manieră obiectivă bilanțul tot mai defavorabil al instituției și să ia măsurile care se impun.