George Butunoiu explică de ce simt angajaţii români subapreciaţi

Tot mai mulţi candidaţi refuză oferte de muncă pentru că remuneraţia oferită de angajator nu reflectă "valoarea lor reală", susţin ei. În acest context, vin şi vă întreb cum defineşte un profesionist în resurse umane valoarea reală a unui candidat pe piaţa muncii? Vă rog să ne explicaţi de ce nu e echivalentă cu valoarea lui de piaţă.

George Butunoiu: Calificativul "reală" din sintagma "valoare reală" te duce cu gândul la ceva absolut, adică un fel de "valoare absolută" a nu ştiu cui sau a nu ştiu ce. Evident, aşa ceva nu există, e nevoie întotdeauna de un sistem de referinţă. Or, pot să existe un număr nelimitat de asemenea puncte de referinţă, aşa că "valoarea reală" e, maidegrabă, o metaforă, adică nu are valoare operaţională. Cu valoare operaţională este "valoarea relativă", de pildă, adică poţi spune "A este mai bun decât B şi mai prost decât C", şi poţi lua o decizie pe baza acestei afirmaţii, scrie Economica.net.

Valoarea de piaţă, adică salariul maxim pe care îl poate obţine de la un angajator de pe o anumită piaţă, la un moment dat, în urma unui proces susţinut şi serios de căutare, pe durata medie a unui astfel de proces pe piaţa respectivă (aproximativ şase luni în SUA, şapte luni în Europa, cinci-şase luni în România) este, într-adevăr, unul dintre sistemele de referinţă cele mai legitime. Mulţi îl consideră ca fiind şi singurul, ceea ce din perspectivă exclusiv de business, este şi adevărat. Restul sunt doar construcţii speculative, raţionament abstract.

De ce credeţi că în 2014, după câţiva ani de criză, îngrijorător de mulţi candidaţi încă se percep mai valoroşi decât cred angajatorii că sunt?

George Butunoiu: Asta e o stare de fapt şi nu are legătură cu criza. Cei mai mulţi, imensa majoritate, de fapt, consideră asta. Aşa a fost şi până acum, şi va fi la fel până când se vor egaliza salariile în Europa - cel puţin.