Klaus Iohannis nu a fost la Grivco, cum nu a fost nici la Băsescu

De la Grivco s-a dat tonul mulţi ani în politica românească. Locul demonizat timp de 10 ani de Băsescu a fost, paradoxal, locul unde şi actualul ocupant al Palatului Cotroceni se ducea „cu căciula în mână” să-şi negocieze majorităţi parlamentare. Desigur acest detaliu a fost lăsat uitării de şeful statului, până în campania din 2009 când a fost confruntat cu întrebarea incomodă de jurnalistul Răzvan Dumitrescu.

Tot în 2009, în toiul luptei crâncene de la prezidenţiale dintre Geoană şi Băsescu îşi face apariţia Klaus Werner Iohannis, care, peste 5 ani - cine ar fi crezut - avea să ajungă candidatul Dreptei la prezidenţiale.

Citeşte şi: Klaus Iohannis, criticat zilnic. Vladimir Tismăneanu: Iohannis, premierul Grivco

Locul de naştere a personalităţii politice a lui Werner Iohannis este tot sediul firmei Grivco, devenit între timp nefrecventabil ca urmare a condamnării şefului la 10 ani de închisoare. Diferenţa între Băsescu şi Iohannis este simplă. Iohannis neagă că a fost vreodată la Grivco în timp ce preşedintele Băsescu a recunoscut într-un final că acolo era locul propice pentru a negocia majorităţi parlamentare. Neamţul ne-a obişnuit deja cu jumătăţile de adevăr, cu minciunile şi inexactităţile proliferate în ritm domol în spaţiul public. Chiar dacă şi Băsescu, şi Ponta îl plasează pe Iohannis în momentul 2009 la sediul Grivco, sasul refuză să recunoască această evidenţă. Ce căuta domnul Werner Iohannis la sediul Grivco cu Iliescu, Voiculescu şi alţii cu escu. Ei bine, neamţul a fost soluţia minune de premier promovat abitir de Antonescu şi Geoană ca soluţie guvernamentală după picajul Guvernului Boc 1 prin moţiune de cenzură.

„Premierul Grivco” - aşa îl numea preşedintele pe cel pe care acum îl susţine la prezidenţiale. De ce nu l-a pus Băsescu pe Iohannis premier? Pentru că era susţinut de cei pe care preşedintele îi numea Alianţa Grivco. Iohannis şi Grivco sunt legaţi ombilical, oricât ar încerca primarul Sibiului să se dezică de părinţii săi politici. I-a plăcut sasului să fie curtat în politica mare, pe funcţie mare de execuţie şi responsabilitate? I-a plăcut. I-a plăcut să fie dus de mânuţă prin ţară şi prezentat ca soluţia providenţială de premier, susţinut de o largă majoritate politică în 2009? I-a plăcut. Îi place acum când ne aducem şi noi aminte, corect că îşi negocia viitorul politic la sediul Grivco? Nu-i mai place.

Iohannis este fricos. Îi este frică de ce ar putea crede lumea despre întâlnirile sale cu Băsescu. Îi este frică de ce ar putea crede lumea că a bătut palma cu Voiculescu, condamnat la 10 ani de puşcărie. Îi este teamă că lumea îi numără casele. Este un candidat timorat, care nu vorbeşte bine şi îşi pierde pe zi ce trece imaginea de neamţ corect cu care a început cursa.

Citeşte şi: Klaus Iohannis anunţă că dă jos Guvernul după prezidenţiale, lucru posibil doar cu migraţie

Impresia pe care mi-o dă Iohannis este de om prost care pare inteligent atunci când tace. Iohannis a tăcut atât de mult încât oamenii au început să aibă impresia greşită că este două lucruri, care în realitate sunt departe de el: un om onest şi un om inteligent. Cum a început să deschidă gura, românii au început să aibă îndoieli reale faţă de ambele calităţi cu care era înzestrată imaginea lui Iohannis.

Recunoaşte, domnule Iohannis Werner! Recunoaşte că ai fost la Grivco şi te-ai văzut cu Voiculescu şi Iliescu acolo, recunoaşte că ai şase case şi spune cum le-ai obţinut, recunoaşte că te-ai văzut şi întâlnit cu Băsescu şi recunoaşte că ai facilitat transferul unor copii în custodia unei familii de străini! Recunoaşte toate lucrurile astea şi îţi promitem că rezultatele vor fi neaşteptat de bune.