Traian Băsescu, sluga naționalismului cu iz electoral

Însă discursul lui Băsescu despre Moldova a reprezentat doar proba de microfon, simple vocalize, președintele fiind interesat să-și menajeze corzile naționaliste până la debutul ”concertului” electoral. Recent, Traian Băsescu a mai acordat un pic instrumentele, când a făcut o paralelă în egală măsură pripită și forțată între Crimeea și Kosovo.

Trompeta prezidențială a interpretat strident ofensa destinată, cum altfel, premierului Victor Ponta, pe care l-a acuzat pur și simplu de slugărnicie pentru disponibilitatea arătată în trecut pe tema recunoașterii independenței provinciei Kosovo. În logica președintelui, ceea ce se întâmplă în momentul de față în Crimeea reprezintă principalul pericol și motiv pentru care guvernul României ar fi trebuit să-și exprime dezacordul și în cazul Kosovo. “ne aflăm în fața unui precedent, nu aș spune identic, dar autoritățile locale din Crimeea se cramponează de el în votul cu privire la independență ...De aceea poate și premierul înțelege că nu mai trebuie dat semnalul ‘lăsați să plece președintele că recunosc eu Kosovo imediat (…)E o probă de slugărnicie care nu își are locul când privim la interesul național”.

Ceea ce este bizar și iese imediat în evidență este că, practic, Băsescu îl acuză pe Victor Ponta de slugărnicie față de... autoritățile europene. România, ca stat, nu a avut nicio inițiativă, de capul ei, în cazul conflictului sârbo-kosovar. Chiar liderii sârbi au admis asta și au declarat că înțeleg constrângerile la care este supusă țara noastră, ca membru al Uniunii Europene.

Pe lângă România, așa cum a declarat premierul Ponta, a intervenit pentru recunoașterea independenței Kosovo nu numai vicepremierul american Joe Biden. Parlamentul European dominat la acea vreme de PPE, adică familia politică a președintelui Băsescu, adopta o rezoluție prin care cerea statelor membre recunoașterea Kosovo. Atunci cine a cui slugă este? Premierul Victor Ponta să fi vrut și nu și-ar fi permis să se opună doleanțelor autorităților europene pe care tot Băsescu și oamenii lui îi stârniseră cu poveștile și propaganda despre abracadabrant ”lovitură de stat parlamentară” (sic!) care ar fi fost orchestrată de USL... Acceptarea Kosovo de către structurile de la Bruxelles a fost semnalată în prealabil și prin decizia Comitetul Director al Consiliului Cooperării Regionale de a accepta participarea provinciei Kosovo la reuniunile Consiliului... Ce putea face România altfel, cum să se opună și de ce, când guvernul făcea eforturi disperate să repare rănile profunde determinate imaginii și credibilității României de toată ”elita” europarlamentarilor băsiști. O scurtă trecere în revistă a titlurilor din presa europeană manipulată de aceștia pare să descrie o țară din Africa ecuatorială și nu România la anul de grație 2012. Aceleași somități ale PPE despre care Băsescu spune acum că ar fi trebuit Ponta să le sfideze atunci, în problema Kosovo, interveniseră să-i salveze președintelui bruma de putere și autoritate rămasă după ce 7,4 milioane de români îl trimiseseră la plimbare. Deci, încă o dată, cine este de fapt slugă și a cui? Până acum, președintele este singurul care slugărește pentru cauza naționalismului de cea mai joasă factură demagogică.