Cristian Tudor Popescu, despre politica lui Iohannis: De la ferbotăn! la das ist pă dosăn!

Un soldat vine acasă în permisie și se duce cu taică-su la cârciumă. Acolo, un bețiv supărat îl pocnește din senin pe ăl bătrân. Soldatul zice: „Dai în tata, mă? Ia, mai dă o dată!”. Bețivul se conformează. „Ai dat în tata, mă? Ai dat în tata? Ia, mai dă, mă, o dată!”. Alcagolicul îi mai dă una. „Hai, tată, acasă, că ăsta e beat!” decide strategic soldatul nostru.

Cam asta a fost „politica” președintelui Iohannis față de Uniunea Europeană în problema refugiaților. Mai întâi a declarat sus și tare că România nu va accepta decât „1.700 și ceva” de migranți, „Mai mult, nu!”. Nein! Verboten! Keine Chance!

Citește și:  KLAUS IOHANNIS, despre CRIZA imigranţilor: Problema poate fi gestionată uşor în România

A mai spus, de asemenea, că România se va opune sistemului de cote obligatorii.

Acum, Consiliul European JAI a impus prin vot cu majoritate calificată, renunțând la consens, suplimentarea relocării de refugiați. România urmează să primească 6.351 la prima strigare.

Iohannis, la fel de sobru, înalt și cu dicție, ne anunță că, de fapt, nici nu sunt mulți. Și că sunt eșalonați. Adică, das ist pă dosăn!
Deci, ne supunem fără crâcnire. Slovacia își menține poziția, va contesta cotele la Curtea Europeană de Justiție.

Nu zic să facem și noi la fel, deși consider în continuare nedemocratică obligarea unei țări să primească migranți. Zic că președintele-profesor Iohannis a dat, în primul moment internațional important în care este implicat, de la instalarea sa la Cotroceni, un exemplu didactic de politică proastă.

Citește și:  România se declară împotriva cotelor obligatorii de refugiaţi. Poziţia lui Klaus Iohannis

Când s-a pus problema cotelor, era de bun-simț o evaluare a situației: ce va face UE? Va forța adoptarea lor, sau ar putea ceda și să se mai târguiască? Aici, cioporul de consilieri ai președintelui, precum și Serviciul de Informații Externe ar fi putut să-și justifice lefurile oferind informația exactă: UE nu va face un pas înapoi. Prin urmare, atitudinea declarativă real politik a președintelui ar fi trebuit să fie: „Ne vom supune hotărârii organismelor europene în care suntem parte”.

Sau, ținând seama de faptul că primirea de migranți este impopulară în România, dl Iohannis decidea că, până la Bruxelles, vrea niște capital electoral de pe aici, de la indigeni, și mergea, ca Slovacia, până în pânzele negre cu nu!-ul slobozit inițial.

Domnia sa a ales flip-flopul, luatul-plătitul, alba-neagra, reușind să obțină însă doar bile negre, atât la vârful Uniunii Europene, cât și în ochii cetățenilor români.

Nu putem decât să constatăm că la dl președinte Iohannis fibra românească o bate pe cea nemțească în proba de canotaj academic numită curluntrism, conchide jurnalistul Cristian Tudor Popescu.