NOI amănunte ies la suprafaţă în cazul UDREA. Tolontan dezvăluie un element extrem de interesant în dosarul Gala Bute

Jurnalistul dezvăluie pe blog un element foarte interesant: Elena Udrea şi-ar fi achizionat un soft pentru IPAD-ul său, prin care era alertată ori de câte ori în care îi era pomenit numele în mediul online.

Mai mult, ziaristul susţine că Udrea i-ar fi vândut lui Tudor Breazu, adminsitratorul moșiei de la Nana, pentru doar 5000 de euro, un Porsche Cayenne Turbo.

Iată explicațiile integrale ale lui Cătălin Tolontan cu privire la punctele forte din acuzațiile aduse de procurori Elenei Udrea:

"Cea mai gravă acuzație sistemică pe care DNA i-o aduce Elenei Udrea este aceea că a patronat la MDRT un sistem de extorcare a bugetului public, în favoarea unor partide și oameni.

Procurorii susțin că banii erau furați din relația buget – afaceriști prin șantaj. Șantajul ministerului era: ”Dacă nu întorci, nu primești”. Practic, pornind de la dosarul Gala Bute, DNA developează sistemul piramidal prin care se finanțează campaniile electorale și partidele.

Uneori, oamenii vorbesc. Alteori, dispar.

(unu) Udrea a profitat personal de șpăgile întoarse de Gărdean

În 27 iulie 2010, Termogaz primește două plăți în valoare de 4,99 milioane de lei. Banii sînt trimiși în avans, eveniment rarisim la MDRT.

Procurorii care se ocupă de caz, Ana Dana și Marius Bulancea, notează că în doi ani, 2010 și 2011, ministerul a făcut doar trei plăți în avans, două dintre ele fiind către Termogaz. Taman plățile cercetate în dosar.

Citeşte şi: Adevărul a ieşit la iveală. De ce vrea KOVESI capul lui UDREA

”Din această sumă, un procent de aproximativ 10 %, respectiv 499.739,9 RON, a fost transferat de Termogaz Company către Lungu Ştefan”, notează anchetatorii. Șpaga a fost camuflată printr-un contract în urma căruia firma lui Lungu, Last Time Studio, a vîndut un transformator către Termogaz. Aici apar două străpungeri ale procurorilor, din care orice apărărare își revine greu:

1. Lungu a cumpărat transformatorul de la Electrotehno SRL cu 119.861,97 RON și l-a vîndut cu 619.601,87 RON către Termogaz. Observați că Lungu își face calculul (619 – 119) astfel încît lui să-i rămînă 500.000 de lei, adică 10% din cît plătise ministerul către Termogaz! La scoțieni, ”partea îngerilor” e cît se evaporă natural din butoaiele cu whisky. La MDRT, 10% era partea sfîntă a mitei. Amin!

2. Prețul real al unui transformator este cel cu care Electrotehno SRL i l-a vîndut lui Lungu: 119.000 de lei. Cum știm asta? Păi procurorii îl audiază pe directorul lui Electrotehno SRL și îl anunță pe judecător: ”Martorul a arătat că reprezentanţii Termogaz Company achiziţionaseră cu puţin timp înainte transformatoare direct de la Electrotehno SRL şi cunoşteau valoarea reală a acestor bunuri”. Nașpa! Termogaz cumpărase cu preț normal de la Electrotehno și, mai apoi, cu preț de 5 ori mai mare de la Lungu. De ce au făcut asta e clar. Amin!

Identic se petrec lucrurile cu altă sumă de 2 milioane de lei din care Lungu, consilierul ministrului Udrea, își trage tot 10%: 200.000 de lei.

Ce face Lungu cu banii? Inițial, un depozit bancar și, mai apoi, finanțează din firma Last Time Studio, unde luase șpaga, următoarele:

A. Evenimentul alegerii Elenei Udrea ca președinte ale PD-L București (19.659 RON către New Consulting & Engineering Grup Srl. – Alexandru Copaci).

B. Servicii de monitorizare online pentru Elena Udrea (71.920 RON către Xyz Servicii Online Srl, Alin Zăinescu).

În acest caz B, procurorii află că softul de monitorizare este instalat chiar pe tableta Elenei Udrea, ”un Ipad alb”. Cu softul cumpărat de la Zăinescu, Udrea primea o alertă la orice apariție a numelui ei pe o listă de siteuri și bloguri. Ea citește cu sfințenie orice se scrie despre ea și monitorizarea se face din banii de mită.

Aceste beneficii ale Elenei Udrea sînt reconstituite de către DNA din documente comerciale și bancare, nu din depoziții. S-au uitat în contabilitatea lui Lungu, au văzut unde s-au dus banii, au vorbit cu firmele și au aflat ce au prestat pentru Udrea.

Nu e epoca delațiunii, e procuratură ”old fashion”, cu hîrtii ștampilate de la firme și bănci."

Citeşte continuarea pe blogul lui Tolontan