USL – coşmarul lui Antonescu?

Dacă prostia ar durea cred că ţipetele unora ne-ar surzi, mai ales ale celor care apar pe la televizor. Sâmbătă, pe la prânz, era să-mi pierd auzul atunci când Crin Antonescu a debitat o chestie halucinantă: „nu pe durata vieţii mele politice, chiar dacă avem un eşec la alegeri”. Declaraţia se referea la posibilitatea refacerii USL.

Acestă enormitate a liderului PNL ne arată, dacă se mai cerea, că s-a transformat într-un Traian Băsescu 2. După cum ştim, visul lui Băsescu a fost să scape de coşmarul USL, vis îndeplinit de Antonescu, care acum se şi opune categoric refacerii USL. Astfel, se pare că ideea refacerii USL a devenit un coşmar pentru distinsul liberal, promotor în 2009 a campaniei „Revoluţia bunului simţ”. Din păcate această Revoluţie a fost doar o apă de ploaie, iar adevărata faţă a acestuia abia acum se vede: conflictuală, atacuri la persoană şi nepăsare faţă de cetăţeni.

De ce nepăsare faţă de cetăţeni? Pentru că dacă i-ar fi păsat nu ar fi rupt USL, nu s-ar fi aliat cu aşa zisul duşman de moarte Traian Băsescu şi ar fi avut o abordare constructivă. România ultimelor 10 ani a fost un câmp de bătaie între Băsescu şi adversari săi. Într-adevăr, căpitanul Popeye i-a cam ciuruit pe adversarii politici, însă decontul l-a făcut România, care a cunoscut o perioadă de subdezvoltare şi multă sărăcie. Nu mai avem nevoie de încă un Băsescu la Cotroceni pentru că nu ne mai permitem încă 5 ani de război.

Un alt lucru halucinant care se înţelege din declaraţia lui Antonescu (nu pe durata vieţii mele politice, chiar dacă avem un eşec la alegeri) este că acesta este dispus să sacrifice PNL pentru a-şi satisface orgoliul. Exact cum a făcut Traian Băsescu, care a sacrificat România pentru a se menţine la putere. Oare cum îl mai suportă adevăraţii liberali pe Antonescu, care nu au nicio vină? Sper ca liberalii să se trezească până nu este prea târziu.

În final, simt şi un sentiment de compasiune (sau milă) faţă de Antonescu. În 2012 a reuşit alături de Victor Ponta să-i administreze cele mai usturătoare înfrângeri lui Băsescu şi părea că este o soluţie perfectă pentru funcţia de preşedinte. Însă, pas cu pas, a adoptat stilul lui Băsescu de a face politică şi a îndepărtat electoratul care credea în el şi-l susţinea. Vorba aceea: dacă prostia ar durea...