Antonescu se face că uită după ce siglă s-a ascuns PNL până în prezent

Când vulpea liberală n-ajunge la struguri, zice că-s acri. Cam asta ar fi adaptarea modernă la atacul absolut gratuit al liderului liberal Crin Antonescu la USD. Argumentația acestuia șchioapătă și este evident pentru toată lumea că PSD nu are realmente nevoie să se ascundă după vreo siglă. Astfel de nevoi, ultima oară când am verificat, avea doar PDL, care se încurca în culori și identitate, prin 2012, disperat de iminenta înfrângere. Revenind la USD, pare o semnătură grafică destul de clară și de pertinentă, nicidecum un scut după care să-și ascundă social-democrații eventualele slăbiciuni politice. Dincolo de litere, sigla are culoarea definitorie a PSD, cât și trandafirii tradiționali.

Dar să revenim la subiect, divagația liderului liberal nu este o critică a identității grafice a alianței pentru europarlamentare reprezentată de USD. Pe de o parte, Crin Antonescu resimte frustrarea celui exclus. Nu știe exact din ce, dar intuiește prin analogie cu perioada când, împreună cu PC-ul făcuse o mică ofensivă internă, atacând cel puțin în două rânduri partenerii social-democrați, o dată pe tema cooptării UDMR, a doua oară obligându-l pe Victor Ponta să deconteze singur coabitarea instituțională impusă cu Traian Băsescu.

Între timp s-au mai schimbat lucrurile, Crin Antonescu s-a simțit tentat, dacă nu de o coabitare, măcar de o apropiere liber asumată de Băsescu, iar prietenia cu PC s-a cam dat de gard. În prezent, Antonescu suspină neconsolat și subliniază public că a primit interzis la Antene. A devenit carevasăzică nefrecventabil.

PC-ul s-a reorientat și cel puțin din perspectiv europarlamentarelor s-a aliat cu PSD și UNPR într-o formulă în care, dacă fiecare își vede de ale lui și își îndeplinește rolul, toți ar trebui să aibă numai de câștigat. Numai PNL se simte exclus, chiar dincolo de miza europarlamentarelor și o și spune prin gura lui Johannis, când acesta afirmă fără perdea că ”USD dă de gândit, e un semnal puternic; PNL va ţine cont în negocieri”. Înainte să atace instinctiv USD, ca pe o formațiune străină, de care se simte amenințat, Crin Antonescu nu poate desigur să uite că PNL a reușit în prezent să fie o forță tocmai pentru că s-a aliat cu PSD și s-a ascuns sub sigla USL.

Dar aici atingem și punctul extrem de dureros al discursului liberal, ascuns printre rânduri. Antonescu se teme nu atât de USD ci de perspectiva de a nu găsi rapid scuze rezonabile pentru un eventual rezultat mediocru sau poate chiar un eșec la europarlamentare. Dincolo de adversitățile imaginare cu Ponta, Antonescu nu duce lipsă de proprii săi inamici, cât se poate de reali, din interiorul partidului. Aceștia stau în prezent tăcuți, dar cu siguranță că sunt nerăbdători să vadă ce va dovedi Antonescu că ”poate” la europarlamentare, fără să se ascundă după nicio siglă.