Comoară UNICĂ în Europa. Biserica de Lemn din apropierea Dorohoiului

| 09 mai, 2014

Nu e catedrală, nici biserică din piatră, nu este nici pictată de cine știe ce pictor vestit, nici măcar nu e zidită de Meșterul Manole, dar e unică în România și în Europa.

Probabil vă întrebați prin ce este aceasta unică. Dar mai întâi să aflăm câteva lucruri interesante despre acest monument.

Pentru a ajunge la monument trebuie traversat satul Hilișeu-Horia dinspre Dorohoi. Apoi indicatoarele te conduc către Hilișeu -Crișan pe un drum unde poți admira minunăția țării noastre. În cazul în care nu mai știți pe unde să o apucați pentru a ajunge la biserică, întrebați orice localnic de „biserica boierului”, așa cum este ea cunoscută. Însă, dacă ești un pic atent o poți vedea pe un vârf de deal.

În 1802 boierul Vasile Curt termină de construit o biserică din lemn pe locul unui fost schit de călugărițe, mai exact în satul Hilișeu-Crișan din apropierea Dorohoiului (Botoșani). Așa cum precizează și pe pisania de deasupra ușii, biserica a fost închinată Domnului pe 21 mai 1802. Despre schit nu se știe încă cine l-a ridicat și cât a funcționat, cert este că pădurea din apropiere a primit numele de „Călugărița”.

Demult intrarea în curtea bisericii se făcea prin Turnul Clopotniță. Acesta face unică această biserică în România și în Europa). În prezent, însă intrarea se face pe partea de miazănoapte.

Turnul Clopotniță a fost construit mult mai târziu decât biserica. Acesta este din zidărie de cărămidă ridicat pe temelie de piatră de formă pătrată, formată dintr-un singur rând. În dreapta și în stânga clopotniței se întind ziduri de cărămidă pe coama lor tronând statuile sculptate în piatră, de mărime naturală, a celor 12 apostoli. În fața turnului este o statuie a lui Iisus Hristos înconjurat de doi îngeri. Clopotnița și acest zid au fost construite pentru Ana Curt în 1832, nora boierului Vasile Curt, născută Berneasa, aceasta fiind de religie catolică.

Biserica este construită din bârne de lemn, pe fundație de piatră, acoperișul în șarpantă, coama țuguiată cu poalele strașinei prelungite în afară, pentru protecția pereților. Acoperișul este continuat spre vârf cu o turlă decorativă.

O sculptură fantastică se află în pridvor, despre care se spune că este întâlnită în bisericile de lemn vechi. Pe o tâmplă din lemn stau sculptați doi balauri încoronați. Încă nu se știe nimic despre această sculptură interesantă și ciudată (ciudată pentru locul în care este amplasată, într-o biserică).

În pronaos se află mormântul ctitorului, boierul Vasile Curt. Naosul este despărțit de pronaos doar prin pereți de jumătate de metru (cerdac). Se pare că ar fi fost stâlpi de susținere și pe centru peretelui, nu numai pe lateral, nu se știe sigur. Biserica este tencuită în interior și este văruită în alb, împodobită cu icoane, unele foarte vechi. În naos, pe stâlpii ce fac legătura cu pronaosul se află tabloul boierului Vasile Curt și al Anei.

O superbă catapeteasmă din lemn de tei, bătută în foiță de aur, desparte naosul de altar, este formată din 7 rânduri de icoane și i-ar prinde bine o restaurare. Icoanele sunt încadrate în coloane cilindrice cu baza și capitelul frumos profilate, cu sculpturi vegetale, ramuri, frunze și strugurei poleite cu aur.

Alte elemente importante din biserică: amvonul, sculptat și ornamentat cu icoane, păzit parcă de un vultur sau jilțul boierului împodobit cu icoane și cu ornamente fantastice în partea de jos. O icoană valoroasă este icoana Maicii Domnului ferecată în argint cu inscripție în partea de jos „Această sfântă icoană s-a făcut de robii lui Dumnezeu Alexandru, Anica și fiul lor George, familia Curt, anul 1854 martie 11 zile”.

În curte, lângă biserică, se găsește un monument funerar închinat familiei Curt și moștenitorilor acesteia. În acele vremuri familia Curt era stăpână în Hilișeu. Pe monument sunt mai multe plăcuțe inscripționate, pe una din ele stă scris: „Aleco și Anna de Curt stăpânitori din Hilișei didică acest monumânt mult jeliților ai lor copii Anna, Gheorghie, Alecsandru, Oto, Maria și Vasilie, înființat în anu 1858”.

Biserica are hramul Adormirea Maicii Domnului, iar acest diamant atrage încet încet turiștii din diferite colțuri ale țării. În acest lăcaș departe de agitația urbană chiar și de ce a a satului se oficiază slujbe foarte rar, pe 21 mai și pe 15 august, iar la cerere cine dorește să-și facă cununia sau botezul în ea.

Autoritățile locale și preotul paroh încearcă din răsputeri să salveze și să pună cât mai mult în valoare acest monument. În ultimii ani s-a reușit construirea unui zid de stopare a alunecărilor de teren (zid de sprijin al zidului cu statui din fața turnului clopotniță). Mai înainte s-a lucrat la schimbarea șindrilei din lemn de brad de pe biserică, au fost aduși meșteri pricepuți tocmai din Marmureș, meșteri care au lucrat la restaurarea obiectivelor din Muzeul Național al Satului „Dimitri Gusti”. Iar anul trecut s-a intervenit la schimbarea acoperișului de pe Turnul Clopotniță. Un pas mic pentru salvarea acestei bijuterii. Dar ESTE NEVOIE de mult mai mult!

Biserica este pe lista monumentelor istorice, din 1990, (categoria B, interes local) dar se încearcă trecerea în categoria A (interes național).

Nu vă e clar că merită să ajungeți prin aceste locuri?! E la doi pași de vestitele mănăstiri din Bucovina și este poate la fel de frumoasă ca acestea.

Doar dacă ajungeți aici vă veți convinge de verdele dătător de viață al câmpurilor, din vecinătatea Codrilor Herței. Nu departe de aici se află graniţa dintre două teritorii româneşti despărţite de un destin nemilos în teribilul an 1940, printr-o tuşă de creion trasată grosier pe harta Moldovei.

Vă mai spunem câteva lucruri despre zona respectivă, demult satul Hilișeu-Crișan se numea Curt. Ssunt 3 sate Hilișeu-Crișan, Hilișeu- Horea, Hilișeu- Cloșca.

În acest moment (aprilie-mai 2014) de la drumul asfaltat până la biserică se ajunge pe drum de țară (800 m), care în curând va fi pietruit, dar se poate merge și pe jos de la șoseaua principală, deoarece puțină mișcare nu strică niciodată și sigur te vei îmbăta de parfumul florilor de câmp.

În fața bisericii se întindea curtea boierească, cu case și acareturi. Conacul a fost dărâmat în 1970 de către comuniști, cu cărămida din vechiul conac boieresc a fost construită casa parohială din sat (1975). Doar fântâna amintește de existența așezării boierești. Drumul ce ducea în sat trecea pe lângă curtea boierului, acesta a mai construit și prima școală din sat.

Este nevoie de specialiști-arhelogi pentru a face săpături la vechiul schit, pentru stabilirea vechimii și a a altor detalii,

Statuietele de pe zidul din fața clopotniței trebuie restaurare, la fel și interiorul bisericii.

Posibile atracții turistice în zonă (pe lângă cele amintite mai sus):

Biserica de Lemn din satul Corjăuți (Comuna Hilișeu-Horia), construită în 1813 de către boierul Bașotă care avea conac în Pomârla. Iar istoria, povestea și legenda acestei biserici este fascinantă fiind cărată cu căruțele peste noapte.

Dealurile cu uriași (morminte de uriași). Legendele spun că unele formațiuni deluroase din zonă ar fi mormintele unor uriași, localnicii confirmă acest lucru.

loading...

Ştirile orei

ECONOMICA.NET

DAILYBUSINESS.RO

STIRIDESPORT.RO

ROMANIATV.NET

3 Comentarii
Adauga un comentariu nou
COMENTARIU NOU
Login
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.
02 iul, 2014
Preafericitul Daniel
Comunicat public din partea Patriarhiei Române

Dragi credincioşi, sunt Preafericirea Mea Daniel şi în calitate de patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane vă înştiinţez că România este în pragul colapsului: ţara noastră a rămas fără resurse de rahat!

Din cauza sărbatorilor ortodoxe din ultimele săptămâni, rezerva de rahat a României a fost epuizată. Deşi existau câteva diferenţe de opinie între membrii Sfântului Sinod, când a fost vorba de mâncat rahat, cu toţii au ajuns la un consens şi nimeni nu a mai ţinut cont de funcţie, vârstă şi simpatii, toţi aceştia trecând direct la înfulecat.

Trist este faptul că majoritatea credincioşilor nu s-au mulţumit sa consume rahat în timpul slujbelor, ci şi-au luat si câte doi saci pentru acasă. Absolut toţi enoriaşii au mâncat rahat în timpul slujbelor, în timpul discuţiilor de pe marginea străzii şi chiar alături de familiile lor, la chermeze, nunţi, botezuri sau cumetrii.

Pasiunea pentru consumul de rahat s-a răspândit rapid, astfel că o multitudine de preoţi, diaconi, călugari, episcopi si mitropoliţi s-au apucat, la rândul lor, să mănânce rahat. Din păcate pentru ei, zăcămintele de rahat ale României au fost epuizate, astfel că doar printr-o minune va mai fi descoperit vreun zăcământ de rahat care încă n-a fost consumat în această ţară. În acest mod se poate explica de ce, în ultima perioadă, foarte mulţi credincioşi au început să mănânce rahat în afara ţării, chiar si prin moschei, sinagogi si temple.

Cu sufletul plin de speranţa că vom identifica un nou zăcământ de rahat pe teritoriul ţării noastre, astfel încât să nu fie nevoie sa apelăm la importuri şi gândindu-ne cu evlavie la Bântuitorul nostru Iisus, vă spun „Fiţi binecuvântaţi, fiilor”. Doamne ajută!
10 mai, 2014
Breaking news de la BOR
Fiindcă nu are încredere în băncile de spermă, un preot a decis să-şi ţină sperma în sfântul potir

O consecinţă directă a crizei este că tot mai puţini oameni au încredere în bănci, inclusiv băncile de spermă, arată un sondaj recent. Astfel, un preot inventiv a decis să-şi păstreze sperma în sfântul potir, departe de privirile curioase ale credincioşilor sau de eventualele enoriaşe care poftesc la boaşele părintelui.

“Să-mi depun sperma la bancă ? Aţi înnebunit ? Nu mi-aş depune nici măcar banii pe care-i obţin prin jupuirea fraierilor care vin să-mi asculte sporovăiala duminicală.” a spus părintele Maricel Pedofileanul. “Ăia de la bancă sunt nişte incapabili, poţi să te trezeşti că îţi pierzi în câteva clipe sperma de-o viaţă. Eu fac muncă manuală la fiecare rugăciune, nu vreau să mă trezesc că pleacă vreunul cu toată averea mea într-o valiză.”

Pe de altă parte, există preoţi care aleg să-şi păstreze sperma în cădelniţă sau în sticlele cu vin liturgic: “Credincioşii sunt de-a dreptul înnebuniţi după vinul liturgic. Într-adevăr, unii se mai întreabă din când în când de ce are gust bizar şi consistenţă cleioasă, dar le spunem că acest lucru se petrece datorită credinţei noastre bimilenare, vii şi nealterate. Intenţionăm ca în viitorul apropiat să scoatem pe piaţă şi moaşte marinate în spermă, dar acestea vor fi rezervate enoriaşilor premium, numai acelora care ne fac reclamă pe net şi postează pe Facebook imagini cu icoane.”
10 mai, 2014
Cuviosul Portofenie
Fiilor, nu va lasati ademeniti de falsele moaste, vechi, tari si urat mirositoare ! Va rog sa veniti la biserica pentru ca am sa va poftesc sub patrafirul meu. Aici veti gasi unicele moaste vii, compuse dintr-un organ cilindric, vanjos si lung de 22 de centimetri, cu cap gros, precum si doua bile paroase si mari asemeni unor oua de strut. Sunt fierbinti, primitoare, izvorasc o mireasma dulce de stromeleag si daca le molfaiti alene, veti trezi izvorul de mir sub forma unui jet alb, laptos, fierbinte si reconfortant. Asadar, nu mai asteptati, ci poftiti la coada, la adevaratele moaste facatoare de minuni ale cuviosului Portofenie !

ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ