Și totuși PNL mai are o șansă

Din ce în ce mai mulți liberali abandonează lupta, sceptici în ceea ce privește șansele de supraviețuire a PNL, așa cum îl știm. Trădătorii și-au eliminat luni la rând rivalii din partid, într-o mișcare ce apare ca acum evident premeditată. Membrii obișnuiți nu au fost și nici nu sunt semne că vor fi consultați și nu puțini se așteaptă la surprize urâte în ceea ce privește organizarea unui Congres de formă.

Ultimul partid istoric se încovoaie sub povara defetismului și amenințarea îmbrățișării toxice băsiste. Dar sunt oare în zadar toate speranțele de redresare? Să aibă oare dreptate cei ce prevestesc dispariția ireversibilă a PNL?

Să analizăm din perspectiva riscurilor apărute. Aruncarea partidului în brațele PPE nu este încă definitivată. Conform statutului partidului liberal, partidul nu poate schimba familia politică decât cu aprobarea congresului. Individual, europarlamentarii PNL nu pot opta pentru PPE fără să fie excluși conform aceluiași statut.

Practic, la ora actuală singura care a făcut un pas ireversibil, pe propria ei răspundere, este soția lui Antonescu, europarlamentarul Adina Vălean. Gestul ei este simbolic și cel puțin în momentul de față nu implică cu nimic partidul.

Fuziunea cu PDL nu este nici aceasta o certitudine mai mare, indiferent ce zice propaganda băsistă. În primul rând, trebuie subliniat că există o opoziție puternică chiar printre oamenii lui Blaga, care se tem că-și vor pierde pozițiile avantajoase câștigate cu greu dacă vor fi nevoiți să se acomodeze într-o nouă formațiune.

O fuziune înseamnă până la urmă același număr de funcții împărțite la de două ori mai mulți profitori. În momentul de față, Boc și Macovei sunt dintre cei mai cunoscuți care se declară împotriva fuziunii preconizate. Să nu uităm și posibilitatea unor sabotaje venite dinspre grupul popularilor aflați încă sub influența Elenei Udrea, care se vede exclusă din socotelile Blaga- Antonescu.

O piedică greu de ignorat în calea fuziunii o constituie și planurile fiecărei tabere. Nu poate fi ignorat că atât liberalii cât și liberal-democrații vor să fie vioara întâi în nou formațiune rezultată, dar nici unii nici alții nu concep o subordonare față de parteneri. Oficial discuția se poartă pe marginea identității istorice și a denumirii PNL, care nu poată fi negociată cum declară cu emfază Quintus, dar în subteran lupta se dă la cuțite și e mult mai puțin elegantă.

La final, dar nu în ultimul rând, să amintim și rezistența internă a celor care pot fi considerați apărătorii liberalismului istoric. În timp ce senatorul Ioan Ghișe combate din interior, declarându-se împotriva oricărei colaborări cu oamenii lui Băsescu și anunțându-și candidatura la președinția PNL, din exterior face un apel remarcabil Călin Popescu Tăriceanu.

Chemarea acestuia adresată celor care vor să salveze partidul de cancerul băsist este de o luciditate rară și evită să cadă în capcana defetismului. Să nu uităm că și oamenii lui Chiliman par să execute o manevră interesantă, atacând ariegarda băsistă.

Gruparea Chiliman, așa numita Inițiativă România Liberală s-a rupt recent de PNȚCD și ar putea să ia prin suprindere fuzioniștii lui Blaga și Iohannis.

Veți spune că gruparea Chiliman s-a compromis prin apropierea de Băsescu via MRU. Este drept, dar în momentul crizei majore din prezent, Chiliman apare de o mie de ori mai frecventabil decât Blaga, am zice chiar un sacrificiu necesar. Chiliman își poate ”curăța” reputația liberală punând umărul la inițiativa lui Tăriceanu.

Condiția esențială sine qua non, așa cum se poate intui, este ca acești oameni să-și vorbească și să-și unească eforturile depășind orice orgoliu și antagonism trecut, în interesul salvgardării PNL.

Congresul este o piatră de hotar, dar nu trebuie exclusă nici eventualitatea unei coagulări rapide a unui nou partid liberal, în jurul nucleului organizațiilor județene revoltate împotriva manevrelor antonesciene. Orice se poate întâmpla până la congres, apelul lui Tăriceanu având potențialul să unească revolta liberalilor sub același steag.