Iohannis, un lider care nu poate vorbi de Justiţie până nu îşi rezolvă problemele personale

Fie că vorbim despre lideri de opinie şi de adversari politici care au fost cuprinşi de un entuziasm suspect la aflarea verdictului în dosarul ICA, fie că vorbim despe jurnalişti sau politicieni care au primit decizia Curţii de Apel ca pe o lovitură neaşteptată, evenimentul condamnării nu a putut fi trecut cu vederea.

Din corul celor care au comentat verdictul în cazul Voiculescu s-a remarcat însă Klaus Iohannis. Liderul PNL a postat pe pagina personală de Facebook o reacţie pe acest caz, aparent neutră. “România este un stat de drept, în care independența justiției trebuie respectată și apărată. Drept urmare, consider că nicio decizie a instanțelor de judecată nu trebuie comentată de oamenii politici, indiferent de persoana care face subiectul unei sentințe. (…) Justiția este singura în măsură să se pronunțe asupra vinovăției unei persoane. Aceasta înseamnă respect față de statul de drept. Cred că toți oamenii politici, indiferent de apartenența lor, liderii de opinie, reprezentanții societății civile și ai mass-media trebuie să abordeze cu mai multă prudență teme sensibile care pot crea o presiune uriașă asupra actului de justiție”, punctează Iohannis în respectiva postare.

CITESTE SI Klaus Iohannis, despre "lovitura de stat" din 2012

Dacă acest mesaj ar fi fost exprimat de un om politic căruia nu-I pot fi imputate niciun fel de probleme cu Justiţia, atunci o astfel de poziţionare ar fi fost nu doar potrivită, ci chiar oportună. Atunci când un asemenea discurs este însuşit însă de un politician asupra căruia planează semne de întrebare privind regimul incompatibilităţilor şi care nu a lămurit încă modul în care a acumulat averea, discuţia se schimbă radical.

Mai precis, a aduce laude Justiţiei când tu însuţi ai o serie de probleme de clarificat pe acest palier seamănă mai degrabă a ipocrizie ieftină. Este vorba de aceeaşi discuţie eternă a discrepanţei dintre vorbe şi fapte. Fiindcă e simplu să spui că Justiţia trebuie să fie independentă şi să-şi facă treaba atât timp cât aceste principii invocate se aplică doar altora, nu şi ţie personal.

În cazul în care Klaus Iohannis speră că doar invocând principiile bunei funcţionări a Justiţiei va reuşi să convingă electoratul de dreapta cu privire la bunele sale intenţii, atunci cu siguranţă se înşală. Iar puterea exemplului este, în acest caz, singura cale prin care preşedintele PNL poate demonstra că retorica sa nu este exclusiv una de faţadă.

Ca lider local, Klaus Iohannis s-a aflat într-o mai mică măsură atenţia mass-media centrală. De îndată însă ce a reuşit să devină un actor politic central – preşedinte al PNL şi foarte probabil candidat al ACL în alegerile prezidenţiale – mass-media a scos la suprafaţă aspecte controversate ale activităţii sale. Fie că vorbim de spectrul declarării lui Klaus Iohannis ca incompatibil, fie că vorbim despre cele şase case despre care edilul sibian pretinde că le-a cumpărat din salariul de bugetar, fie că vorbim despre diferite contracte încredinţate ca primar al Sibiului, toate acestea fac obiectul clarificărilor. Dacă nu va reuşi să ofere explicaţii credibile, atunci Klaus Iohannis se va dovedi doar un candidat umflat artificial cu pompa – mult ambalaj poleit şi prea puţin conţinut.