Crin Antonescu: Marea dezamăgire

Oricât de tare și-ar intensifica activitatea împotriva premierului Victor Ponta și a partenerilor din USL, Crin Antonescu nu poate nici nega, cu atât mai puțin poate să ascundă, o serie întreagă de evidențe.

Încrederea de care se bucură în sondajele publice este la pământ și nu justifică nici măcar prezența sa în fruntea unui partid, darămite candidatura într-o cursă atât de strânsă la prezidențiale. Cum poate fi considerat Victor Ponta responsabil de lipsa de performanță politică a lui Crin Antonescu? Nici dacă ar fi vrut, premierul nu ar fi putut să orchestreze dezastrul de imagine de care se face vinovat liderul liberal. Ca partener de coaliție politică, PSD și-a făcut datoria și și-a onorat sarcina de a-l desemna pe Antonescu pentru Cotroceni. Campania propriu-zisă îi revenea însă acestuia, nici PSD nici liderul acestuia neputând fi considerați răspunzători de debandada și inactivitatea din ograda liberală. Nu Victor Ponta i-a angajat consilierii și echipa de campanie lui Antonescu și nu Victor Ponta i-a concediat pe rând.

Inconsecvența sa politică este frapantă. Cum poate fi considerat Victor Ponta responsabil de apropierea evidentă a lui Antonescu de Traian Băsescu? Liderul liberal și-a grevat îngrijorător propria credibilitate politică atunci când, la inițiativa sa, o serie întreagă de acțiuni esențiale ale USL au fost boicotate. În cazul blocării Comisiei Nana sau a trecerii STS în subordinea MAI, beneficiarul unic al inițiativei liberale a fost de fiecare dată unul singur: Traian Băsescu. În loc să se discute în Parlament implicațiile îngrijorătoare ale taxelor notariale plătite de Gazprom, se discută frustrările liderului PNL. În ce fel poate fi considerat responsabil Victor Ponta și ceilalți parteneri din USL pentru opoziția de operetă pe care i-o face Crin Antonescu lui Băsescu? Toate justificările, luările de poziție și atacurile la aliați sunt făcute în văzul lumii, la televiziunile de curte ale președintelui Băsescu. Ce caută Crin Antonescu la Turcescu, la B1TV?

Inconsecvența politică în exteriorul USL, de care beneficiază din plin Băsescu, are și un echivalent intern, în poziția lui Antonescu față de PC. Pe principiul că cea mai bună apărare este atacul, Antonescu le face social-democraților un veritabil proces de intenție, deși neagă vehement chiar acest detaliu. PSD nu are voie să-și facă grup pentru europarlamentare, deși nu e nicio diferență între USD și ACD-ul pe care l-au avut până de curând liberalii și conservatorii.

În ceea ce privește ”poziția de vasalitate”, atitudinea de subordonare a PNL de către PSD pe care o reclamă Antonescu, este perfect valabilă și vizibilă în ceea ce privește poziția de subordonare în care liberalul dorește să-i mențină pe conservatori. Inițiativa PC și tendința acestei formațiuni de a evolua în cadrul USL ca un partener cu drepturi egale este taxată sever de Antonescu, care privește partidul condus de Daniel Constantin ca pe o rudă săracă pe care el a introdus-o în USL și numai el o poate dirija de colo-colo, după cum îi convine. Ce să-i reproșezi lui Victor Ponta și-n acest caz, prietenia ruptă și alianța dată de gard dintre liberali și conservatori?

Ceea ce deranjează cel mai tare la Crin Antonescu este politicianismul nociv, de factură aventurieră. Să uiți cum și în ce fel ai ajuns să câștigi alegerile, să nu-ți pese de idealurile și speranțele celor care te-au propulsat în Parlament, toate acestea sunt ”păcate” care atârnă greu de gâtul liderului PNL. Nepăsarea cu care acesta agită spectrul ruperii USL este revoltătoare. Crin Antonescu nu resimte nicio răspundere... Votul și speranțele a 7,4 milioane de români sunt ignorate de acesta, ca și cum n-ar fi și sunt puse în balanță cu ambițiile politice ale tandemului pe care-l face cu Iohannis.

Merită să fie pusă în balanță încrederea și răspunderea enormă cu care populația țării a investit USL? Crin Antonescu răspunde în felul său, nepăsător, prin luările de cuvânt repetate prin care se compromite ori de câte ori împarte frățește aceeași propagandă televizată cu ”adversarul” său Băsescu. Să ignori cât de ofensator și de ipocrit îți este perceput propriul discurs, ținut de la o tribună băsistă, de către populația căreia i-ai promis că o scapi de ”regimul Băsescu”, este ceva care chiar ține de o performanță actoricească ieșită din comun... sau de prostie. Felul în care ignoră mâna întinsă de Victor Ponta, chiar și în ultima clipă, dincolo de toate ofensele aruncate și încasate, este deja rea-voință cronicizată.

Crin Antonescu nu se sfiește să pună pe butuci alianța politică în care s-au reunit speranțele a milioane de concetățeni, doar pentru că nu-i sunt satisfăcute propriile ambiții politice. Oricine a votat în 2012, deopotrivă pentru USL și pentru demiterea lui Băsescu, își vede acum votul anulat pentru a doua oară, pe motiv că nu-i ies pasențele politice lui Crin Antonescu. După Traian Băsescu, un președinte crizat și conflictual, care a adus țara în ruină și a ridicat scandalul politic la rang de lege, timp de zece ani, candidatul Crin Antonescu apare prea puțin echilibrat și dispus la dialog și moderare. Între Băsescu și Antonescu, românii au început să vadă mai multe asemănări decât deosebiri. Cum trecem peste acest veritabil eșec de imagine, dăm iar vina pe Victor Ponta?

Crin Antonescu declară sus și tare că este dispus să joace soarta USL pe singurul său as din mânecă, ambiția carieristă a primarului de Sibiu. Dar cum socotelile de acasă nu se pupă întotdeauna cu cele din târg, liderul liberal riscă să-și joace înainte de toate propria soartă politică... Dovadă stau recentele evoluții și semnale de alarmă privind o posibilă schismă sau chiar o demitere la vârf în PNL.

Însă Crin Antonescu insistă plin de orgoliu și nu-și vede lungul nasului, deși nu are nicio asigurare că PNL va depăși momentul Ilieșiu la fel de ușor precum a depășit momentul Chiliman...