Excepția care întărește regula: Boc, un ardelean neserios

În timp ce Vasile Blaga își făcea curaj de la tribuna din București să mai lanseze o ironie anemică la adresa Elenei Udrea, coagulații președintelui i-l suflau la Cluj tocmai pe Emil Boc, pe care l-au și înscris pe șest în fundația care stă paravan pentru activitatea politică neconstituțională a președintelui Băsescu. Nici nu știm ce poate fi numit mai caraghios, că toată lumea se bate la genunchiul broaștei pe figura politică expirată a lui Emil Boc, sub a cărui minimă abisală de popularitate nu coboară decât Elena Udrea, sau că Vasile Blaga se enervează cumplit și îi dă satisfacție astfel lui Băsescu, când, de fapt, ar trebui să se bucure că popularii fraieri au terminat în locul său marea curățenie din PDL...

Paradoxal, reforma partidului al cărui lider este Vasile Blaga au făcut-o adversarii acestuia. De altfel, Blaga a și ratat mingea ridicată la fileu, respectiv ocazia irepetabilă să se adreseze națiunii și democrat-liberalilor din Capitală, atacându-l direct pe Băsescu și delimitându-se de guvernarea sa autocratică. Reflexul lesei se pare că încă funcționează pentru buldogul democrat-liberal, încă debusolat de pierderea stăpânului. Cât despre marea pierdere după care PDL chiar nu are de ce plânge, dimpotrivă, Emil Boc se dovedește a fi de azi opusul ardeleanului serios, care are un singur cuvânt de respectat. Clujeanul din Boc a fost pare-se bucureștenizat în profunzime sau suferă de amnezie, căci a uitat sforăitoarele declarații și promisiuni conform cărora nu va părăsi niciodată casa părintească, adică PDL. Inspirat de exemplul lui Băsescu, care nu are astfel de grețuri, dar și motivat de vizita președintelui la Cluj, Emil Boc și-a uitat jenant de repede atașamentul atât de clamat odinioară la adresa căminului conjugal democrat-liberal și și-a trambalat concubinajul politic puțin mai încolo, adică în motelul popular construit pe repede înainte de tandemul Udrea-Băsescu. Morala acestei mutări prea puțin morale este că în politică, ca și în dragoste, never say never...