Antonescu, un simplu spectator la anul electoral 2014

Pe măsură ce sorocul alegerilor europarlamentare se apropie, scena politică se simplifică. Poate că această simplificare este expresia unei polarizări existente și înainte, dar era oarecum mascată de mulțimea de jucători artificial introduși în joc. Piticii rupți din PDL s-au resorbit, PMP mai rezistă ca efigie politică a lui Băsescu, însă Forța Civică și toți ceilalți vajnici campioni la ridicat usturoiul pe la mitinguri sunt într-o letală hibernare.

Auto-eliminarea lui Antonescu și a PNL din USL a simplificat radical tabloul. Electoratul a fost aproape constrâns să realizeze că lupta politică este dusă între Victor Ponta și Traian Băsescu. Premierul are de partea sa avantajul unui partid mare, disciplinat și care în campanie funcționează ca o mașinărie de război germană, o frustrare des întâlnită în propaganda himerei prezidențiale PMP. Traian Băsescu face tot posibilul să compenseze acest avantaj al social-democraților prin scandal politic și circ mediatic. Aproape că ar deveni interesantă o strategie de ignorare a președintelui, ceva în genul celei schițate de refuzul premierului de a-l recunoaște pe Băsescu îndreptățit la dezbateri televizate cu prelungiri. Un embargo generalizat, de imagine și comentariu, s-ar putea dovedi un obstacol imposibil de depășit pentru colericul ocupant al Palatului Cotroceni.

Importantă pentru scena politică este consecința acestei polarizări Ponta-Băsescu. Raportat la aceștia, discursul liderului liberal sună neconvingător. Oricât s-au ferit ”separatiștii” lui Antonescu, nota de plată pentru ruperea USL a revenit tot PNL. Partidul liberal este privit în cel mai bun caz cu compătimire, dar liderul acestuia cu ostilitate constantă. În măsura în care mai persistă în cadrul electoratului un interes față de soarta cauzei liberale, acesta poate fi descris cel mai corect ca un interes nedisimulat față de ce va fi după 25 mai: va reuși sau nu PNL să scape de Antonesc și să revină în cadrul USL.