România umilită: marea rușine națională a unui președinte corupt

Înregistrările au fost difuzate public și sunt veridice, dincolo de orice suspiciune. Acestea aruncă o anatemă greu de ignorat asupra celui care ocupă și aduce în același timp o atingere gravă instituției prezidențiale.

Singura opțiune valabilă rămâne demisia de onoare, o non opțiune pentru cineva care nu știe să piardă. Traian Băsescu nu este un domn, nu a fost niciodată, nici când era imortalizat înjurând și insultând sau lovind, nici când își oploșea odrasla într-o funcție nemeritată, la Bruxelles, nici când se urca băut la volan, nici când sărea gardul bunului-simț la Vila Dante, nici când îngropa rușinea pe moșia de la Nana... Nu va fi nici acum când a ajuns pe final de mandat pus cu spatele la zid chiar de fratele său. Discursul său nu dovedește altceva decât că -incapabil structural să-și admită propriile greșeli – Băsescu este dispus să-și sacrifice și fratele de dragul funcției care-i asigură imunitatea cu care l-a potcovit cândva Daniel Morar, pe toată durata mandatului prezidențial...

Buba corupției, căutată cu lumânarea numai la stânga eșichierului politic, a cangrenat de-a dreptul dreapta, la vârf. Este ceasul al doisprezecelea, fără un minut. Un minut necesar tuturor acelor personaje plantate de complezență în pozițiile de control ale statului România. Se vor trezi în acest minut și vor spăla măcar o parte din rușinea de a-l fi girat un ani de zile pe compromisul suprem, făcându-și datoria sau prezentând demisiile. Dar, într-un fel sau altul, se va face dreptate.