Jurnalistul Moise Guran explică ce a însemnat pentru România guvernarea Tăriceanu

În perspectiva unei noi guvernări Tăriceanu, să o înţelegem clar pe aia veche (2004-2008)

Aşa cum anticipam, Victor Ponta s-a căţărat pe Tăriceanu pentru a primi un boost în turul doi. A anunţat că-l vrea de premier şi e de datoria mea să rezum, cât pot de scurt, cât pot de corect şi cât pot de acid, ce a însemnat pentru România guvernarea Tăriceanu.

Când a devenit premier în 2004, dl. Călin Popescu Tăriceanu avea lacune de înţelegere a economiei, comparabile doar cu cele pe care le avea, în 2012, Victor Ponta. E, mi se pare o boală a noastră a românilor, asta cu înţelegerea foarte denaturată a calificării la locul de muncă. Tăriceanu a evoluat şi el atât cât a putut, l-au mai ajutat şi ieşirile la un grătar stropit cu cabernet, alături de vecinul său Mugur Isărescu, dar în final a înţeles unele lucruri.

Pe altele, le înţelesese însă de la început… cum ar fi, de exemplu, legislaţia care nu îţi permitea să dai contracte de sute de milioane de euro unor băieţi buni de la partid, dar cam fără capital, săracii. Cei numiţi mai târziu regi ai asfaltului nu erau, pe atunci, decât un fel de boiernaşi, cel mult un soi de cnezi, care mai ciupeau bitum din staţia de asfalt ca să-şi scoată şpăguţele de la asfaltările locale.

Citeşte şi: Cu cine a votat Moise Guran şi de ce. Ce aşteptări are acum de la candidatul favorit

Faptul că, în guvernarea Tăriceanu, România nu a făcut niciun kilometru de autostradă n-a fost o întâmplare şi nici incompetenţă n-a fost, cum aţi putea crede. Pur şi simplu, cei care erau setaţi să câştige contractele respective nu erau pregătiţi de ele. Nu se puteau nici măcar califica legal la licitaţiile mari, miliardele de la autostrăzi ar fi ajuns la firme străine, iar regii asfaltului de mai târziu n-ar mai fi devenit niciodată regi.

Aşa că perioada a excelat prin ceea ce românii au numit Marea BORDURIADĂ, care dincolo de faptul că a avut rolul de a masca, în privat, nişte şpăgi finanţate în final din bugetele primăriilor, au avut rolul de a pregăti firmele de asfaltări de partid pentru licitaţiile de mari târziu – Autostrada A2, culoarul patru Nădlac-Sibiu şi altele ce vor mai veni.

Citeşte continuarea pe biziday.ro