Votul moral prezintă riscuri la fel de mari ca şi beneficiile pentru Iohannis

Așteptările mari pot provoca deziluzii la fel de mari, putem spune, dacă privim în perspectivă proiectul de țară al viitorului președinte Klaus Iohannis. Acesta a dat de înțeles, mai apoi a promis cu subiect și predicat în timpul campaniei, că va fi posibilă o schimbare de guvern, grăbită prin redesenarea artificială a majorității parlamentare. Subiectul delicat a fost atins și de Victor Ponta, la una din dezbaterile televizate, atunci când încercând să-i determine o poziție directă interlocutorului său, a fost lăsat fără un răspuns clar. Detaliul promisiunilor electorale ale reprezentantului ACL nu a rămas nesesizat, mulți atrăgând atenția în mass media că retorica și argumentele au intrat mai degrabă în aria de specialitate a unui prim-ministru decât a unui președinte, întrebându-se ce pârghii va avea viitorul șef de stat să intervină în activitatea unui guvern de altă coloratură politică, cu care ar trebui – dacă nu dorește să-i calce pe urme conflictualului Traian Băsescu - să coabiteze. Nu rețin exact cine a menționat primul sintagma unui vot moral. Editorialistul Cristian Tudor Popescu a scris că, în opinia sa, Victor Ponta a fost învins de un vot moral, la fel ca și Ion Iliescu, președintele de onoare al PSD, în 1996.

Citeşte şi: Cristian Tudor Popescu: Ponta a fost învins de un vot moral

Concomitent, Remus Ștefureac a subliniat cât se poate de explicit pentru Adevărul: ”Avem un guvern şi o majoritate parlamentară solidă care fac parte din tabăra pierzătoare la votul prezidenţial. Tabăra câştigătoare în alegeri este slabă din punctul de vedere al ponderii parlamentare. Iar în lumina unei competiţii în care câştigătorii au mizat pe virtuţile unui vot moral, ideea unui guvern al opoziţiei construit pe traseism politic mi se pare disonantă în raport cu valul electoral de acum. Pe de altă parte, tabăra pierzătoare este obligată să mute rapid şi consistent pentru a demonstra că a înţeles semnalul urnelor.” Și într-adevăr, problema este una cât se poate de reală cât timp însuși câștigătorul cursei, Klaus Iohannis a reiterat inclusiv în discursul ținut a doua zi după victorie promisiunea că va milita pentru schimbarea modului de a face politică. Or, din acest punct de vedere, al cutumei politice, traseismul și intrigile de culise fac parte cu siguranță mai degrabă din arsenalul tradițional decât din cel inovator al politicii. Orice mișcare greșită în acest sens s-ar putea să-i provoace prejudicii de imagine taberei care l-a propulsat pe Klaus Iohannis. Acesta din urmă s-ar putea eroda galopant și direct proporțional cu așteptările susținătorilor săi, pierzînd chiar beneficiul ”votului moral” mai sus menționat, cu atât mai mult cu cât orice recurs la vechile metode subterane ar fi cu atât mai blamabil cu cât adversarul său și-a exprimat explicit intenția de a colabora instituțional cu viitorul președinte.

Citeşte şi: Testul fundamental pentru Iohannis: Băsescu 2.0 sau altceva?